Hotărârea Curții de Justiție din 15 decembrie 2022
CM v. TimePartner Personalmanagement GmbH (C-311/21, ECLI:EU:C:2022:983)
1. Context și obiect
În cauza C-311/21, Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) a fost sesizată printr-o cerere preliminară formulată de Bundesarbeitsgericht (Curtea Federală pentru Litigii de Muncă din Germania) privind interpretarea art. 5 din Directiva 2008/104/CE. Cererea derivă dintr-un litigiu între CM, lucrătoare temporară, și TimePartner Personalmanagement GmbH referitor la cuantumul remunerației datorate pentru munca prestată la o întreprindere utilizatoare. Directiva reglementează munca temporară și consacră principiul egalității de tratament între lucrătorii temporari și cei ai utilizatorului pe durata misiunii.
2. Întrebările preliminare și scopul interpretării
Curtea a fost întrebată să clarifice în special:
-
ce înseamnă „protecția generală” a lucrătorilor temporari în sensul art. 5(3) din directivă;
-
în ce măsură o convenție colectivă poate prevedea condiții mai puțin favorabile pentru lucrătorii temporari, fără a încălca directiva;
-
dacă și cum trebuie instanțele naționale să examineze validitatea unei asemenea derogări.
3. Principiul egalității și derogările prin convenții colective
Curtea a reiterat că egalitatea de tratament între lucrătorii temporari și cei angajați direct la întreprinderea utilizatoare este regula fundamentală a directivelor în materie de munca temporară. Dreptul UE asigură lucrătorilor temporari condiții de bază de muncă și de angajare cel puțin egale cu cele ale lucrătorilor comparabili.
Directiva permite, prin art. 5(3), ca părțile sociale să definească condiții diferite în convenții colective. Totuși, această derogare este supusă unei condiții stricte: trebuie respectată „protecția generală” a lucrătorilor temporari, adică nivelul minim de protecție asigurat lucrătorilor în temeiul normelor aplicabile în materie de muncă.
4. Criteriul protecției generale și compensarea diferențelor de tratament
Curtea a clarificat că, în interpretarea art. 5(3), o convenție colectivă care prevede o remunerație inferioară pentru lucrătorii temporari în comparație cu persoanele angajate direct de utilizator:
-
poate fi validă doar dacă prevede avantaje compensatorii concrete și obiectiv verificabile care compensează efectul negativ al diferenței de tratament;
-
aceste avantaje trebuie să țină seama în mod global de condițiile de bază de muncă și de angajare ale lucrătorilor temporari.
Conceptul de „prote cție generală” nu poate fi redus la o simplă enumerare de elemente salariale; el trebuie apreciat în ansamblul său, în lumina scopului protecției pe care directiva o urmărește.
5. Controlul jurisdicțional efectiv
Un element central al deciziei este obligația instanțelor naționale:
-
de a verifica dacă o convenție colectivă care prevede diferențe de tratament este compatibilă cu art. 5 directivă;
-
de a examina dacă avantajele compensate sunt reale, adecvate și proporționale cu diferența de tratament;
-
și de a asigura tutela juridică efectivă a lucrătorilor temporari.
Prin urmare, convențiile colective nu se bucură de o prezumție absolută de conformitate cu dreptul UE; instanțele trebuie să le supună unui control jurisdicțional real în lumina obiectivului de protecție generală stabilit de directivă.
6. Concluzii pentru practica juridică
Hotărârea subliniază două idei juridice esențiale:
-
egalitatea de tratament rămâne regula, iar orice derogare percepută ca fiind în detrimentul lucrătorilor temporari trebuie să fie justificată prin avantaje compensatorii clare;
-
instanțele naționale au un rol activ de control în verificarea compatibilității convențiilor colective cu dreptul UE, inclusiv în analiza proporționalității și efectelor compensatoare prevăzute.
Această hotărâre are implicații practice importante pentru angajatori, sindicate și practicieni în materie de relații de muncă, în special atunci când se negociază condiții prin convenții colective în sectoare unde remunerarea lucrătorilor temporari ar putea fi inferioară remunerării lucrătorilor comparabili.
Iacob- Constantin DRĂGAN
Avocat
Baroul București