Sumar al Legii 129/2019 privind prevenirea și combaterea spălării banilor și finanțării terorismului( art. 1-52)

Cabinet de avocat DRAGAN IACOB CONSTANTIN > Articole > Sumar al Legii 129/2019 privind prevenirea și combaterea spălării banilor și finanțării terorismului( art. 1-52)

I. Introducere

Legea 129/2019 ( în continuare „Legea”) reprezintă un pilon central în strategia României de a preveni și combate spălarea banilor și finanțarea terorismului.[1]

Această lege  transpune:

– Directiva (UE) 2015/849 a Parlamentului European şi a Consiliului din 20 mai 2015 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanţării terorismului, de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European şi al Consiliului şi de abrogare a Directivei 2005/60/CE a Parlamentului European şi a Consiliului şi a Directivei 2006/70/CE a Comisiei, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 141 din 5 iunie 2015;

– Directiva (UE) 2016/2.258 a Consiliului din 6 decembrie 2016 de modificare a Directivei 2011/16/UE în ceea ce priveşte accesul autorităţilor fiscale la informaţii privind combaterea spălării banilor, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 342 din 16 decembrie 2016.

Adoptată în contextul intensificării luptei globale împotriva criminalității financiare, Legea  stabilește măsuri riguroase și obligații clare pentru instituțiile financiare, profesioniștii din domeniul juridic si financiar-contabil și alte entități implicate în prevenirea acestor fenomene.

Implementarea acestei legi este esențială pentru protejarea integrității sistemului financiar românesc și pentru consolidarea încrederii în piețele financiare.

Legea include prevederi detaliate privind:

  • obligațiile de raportare și monitorizare a tranzacțiilor suspecte
  • măsurile de cunoaștere a clientelei (KYC)
  • protecția confidențialității informațiilor profesionale
  • cooperarea națională și internațională pentru combaterea spălării banilor și finanțării terorismului
  • sancțiunile și măsurile coercitive aplicabile în cazul nerespectării obligațiilor legale

Legea a fost promulgată prin Dceretul nr. 569 din 11 iulie 2019 si publicată în Monitorul Oficial al României nr. 589  din 18   iulie 2019 si a suferit mai multe modificari succesive prin Ordonante de  Urgenta.

II. Scop și obiective

Scopul principal al Legii  este de a împiedica utilizarea sistemului financiar românesc pentru spălarea banilor proveniți din activități ilicite și pentru finanțarea terorismului.

Legea urmărește să:

  • crească transparența financiară prin obligații stricte de raportare și monitorizare a tranzacțiilor;
  • îmbunătățească cooperarea între instituțiile naționale și internaționale pentru a facilita detectarea și sancționarea activităților ilegale;
  • consolideze măsurile preventive prin introducerea unor obligații detaliate pentru entitățile raportoare.

III. Structura și principalele dispoziții

Legea este structurată în mai multe capitole, fiecare abordând aspecte esențiale ale prevenției și combaterii spălării banilor:

1. Dispozitii generale

Cap I din lege  cuprinde  doua sectiuni:

Secţiunea 1 – Sistemul naţional de prevenire şi combatere a spălării banilor şi a finanţării terorismului

Articolul 1

Conform celor cuprinse în acest articol, Legea se aplică unui set larg de autorități și instituții, inclusiv organe de urmărire penală, autorități fiscale și vamale, și alte autorități de supraveghere sectorială.

Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor (ONPCSB) este unitatea centrală care coordonează evaluarea riscurilor și răspunsul național, colaborând cu autoritățile și informând entitățile internaționale.

Autoritățile realizează evaluări sectoriale ale riscurilor și emit reglementări pentru contracararea acestora. Se stabilește o abordare bazată pe risc pentru a determina obligațiile administrative.

Evaluările de risc sunt actualizate cel puțin o dată la 4 ani și sunt folosite pentru alocarea resurselor. Oficiul publică o sinteză a evaluărilor de risc pe site-ul său.

Autoritățile de supraveghere transmit entităților raportoare elementele relevante din evaluările de risc. Se întocmesc statistici privind eficacitatea măsurilor adoptate, care sunt transmise Oficiului și publicate anual.

Oficiul transmite anual Comisiei Europene statisticile și evaluările de risc și poate furniza informații suplimentare altor state membre. Un rezumat al evaluării riscului este disponibil publicului pe site-ul Oficiului.

– Secțiunea 2- Definiții și principii generale

Articolele 2-4

Secțiunea a 2-a a legii conține definiții esențiale pentru înțelegerea și aplicarea acesteia.

Fără a  reda definițiile din lege, vom reda succint informațiile relevante cu privire la înșelesul termenilor  și expresiilor.

  • Spălarea banilor: Infracțiunea prevăzută la art. 49.[2]
  • Finanțarea terorismului: Infracțiunea prevăzută la art. 36 din Legea nr. 535/2004.
  • Bunuri: Active de orice tip, tangibile sau intangibile, și documentele care atestă drepturi asupra acestora.
  • Relație de corespondent: Servicii bancare între două instituții financiare.
  • Transferuri externe: Transferuri transfrontaliere și operațiuni de plăți și încasări de către clienți nerezidenți.
  • Instituție de credit: Definiție conform Regulamentului (UE) nr. 575/2013.
  • Instituție financiară: Include întreprinderile non-bancare ce efectuează activități financiare specifice și alte entități reglementate.
  • Sucursala unei instituții de credit sau financiare: Punct de lucru dependent juridic de o instituție de credit sau financiară.
  • Relație de afaceri: Relație profesională legată de activitățile prestate de entități raportoare.
  • Tranzacție ocazională: Tranzacție desfășurată în afara unei relații de afaceri.
  • Bancă fictivă: Instituție financiară fără prezență fizică efectivă și neafiliată unui grup financiar reglementat.
  • Furnizori de servicii pentru fiducii și societăți: Persoane care oferă diverse servicii juridice pentru terți.
  • -Grup: Grup de întreprinderi format dintr-o societate-mamă și filialele acesteia.
  • Organism de autoreglementare: Asociații profesionale cu competențe de reglementare și supraveghere a membrilor lor.
  • Conducere de rang superior: Persoane cu cunoștințe suficiente privind riscul de spălare a banilor și finanțare a terorismului și cu funcții decizionale.
  • Servicii de jocuri de noroc: Servicii cu miză monetară în jocuri de noroc, inclusiv cele online.
  • Client: Orice persoană fizică sau juridică cu care entitățile raportoare desfășoară relații de afaceri.
  • De asemenea, sunt definiți termeni ca „beneficiar real”, „monedă electronică”, „monede virtuale” și „furnizor de portofel digital”, specificând entitățile și activitățile relevante în contextul legii.[3]

2.   Entitatile raportoare- cap II din lege

Articolul 5

În cap. II  se arată care sunt entitățile obligate să raporteze tranzacțiile suspecte și să respecte măsurile de prevenire și combatere a spălării banilor și finanțării terorismului. Aceste entități sunt diverse și acoperă o gamă largă de activități economice și profesionale.

Entitățile raportoare conform legii sunt:

„a) instituţiile de credit persoane juridice române şi sucursalele instituţiilor de credit persoane juridice străine;

  1. b) instituţiile financiare persoane juridice române şi sucursalele instituţiilor financiare persoane juridice străine;
  2. c) administratorii de fonduri de pensii facultative şi/sau ocupaţionale, în nume propriu şi pentru fondurile de pensii facultative şi/sau fondurile de pensii ocupaţionale pe care le administrează, cu excepţia caselor de pensii ocupaţionale profesionale;
  3. d) furnizorii de servicii de jocuri de noroc;
  4. e) auditorii, experţii contabili şi contabilii autorizaţi, evaluatorii autorizaţi, consultanţii fiscali, persoanele care acordă consultanţă financiară, de afaceri sau contabilă, alte persoane care se angajează să furnizeze, direct sau prin intermediul altor persoane cu care persoana respectivă este afiliată, ajutor material, asistenţă sau consiliere cu privire la aspectele fiscale, financiare, ca activitate economică sau profesională principală;
  5. f) notarii publici, avocaţii, executorii judecătoreşti şi alte persoane care exercită profesii juridice liberale, în cazul în care acordă asistenţă pentru întocmirea sau perfectarea de operaţiuni pentru clienţii lor privind cumpărarea ori vânzarea de bunuri imobile, acţiuni sau părţi sociale ori elemente ale fondului de comerţ, administrarea instrumentelor financiare, valorilor mobiliare sau a altor bunuri ale clienţilor, operaţiuni sau tranzacţii care implică o sumă de bani sau un transfer de proprietate, constituirea sau administrarea de conturi bancare, de economii ori de instrumente financiare, organizarea procesului de subscriere a aporturilor necesare constituirii, funcţionării sau administrării unei societăţi; constituirea, administrarea ori conducerea unor astfel de societăţi, organismelor de plasament colectiv în valori mobiliare sau a altor structuri similare, precum şi în cazul în care participă în numele sau pentru clienţii lor în orice operaţiune cu caracter financiar ori vizând bunuri imobile; crearea, funcţionarea sau administrarea de fiducii, societăţi, fundaţii sau structuri similare;
  6. g) furnizorii de servicii pentru societăţi sau fiducii, alţii decât cei prevăzuţi la lit. e) şi f); g1) furnizorii de servicii de schimb între monede virtuale şi monede fiduciare; g2) furnizorii de portofele digitale;
  7. h) agenţii şi dezvoltatorii imobiliari, inclusiv atunci când acţionează în calitate de intermediari în închirierea de bunuri imobile, dar numai în ceea ce priveşte tranzacţiile pentru care valoarea chiriei lunare reprezintă echivalentul în lei a 10.000 euro sau mai mult;
  8. i) alte persoane care, în calitate de profesionişti, comercializează bunuri, numai în măsura în care efectuează tranzacţii în numerar a căror limită minimă reprezintă echivalentul în lei a 10.000 euro, indiferent dacă tranzacţia se execută printr-o singură operaţiune sau prin mai multe operaţiuni care au o legătură între ele;
  9. j) persoanele care comercializează opere de artă sau care acţionează ca intermediari în comerţul de opere de artă, inclusiv atunci când această activitate este desfăşurată de galerii de artă şi case de licitaţii, în cazul în care valoarea tranzacţiei sau a unei serii de tranzacţii legate între ele reprezintă echivalentul în lei a 10.000 euro sau mai mult;
  10. k) persoanele care depozitează sau comercializează opere de artă sau care acţionează ca intermediari în comerţul cu opere de artă, atunci când această activitate este desfăşurată în zone libere, în cazul în care valoarea tranzacţiei sau a unei serii de tranzacţii legate între ele reprezintă echivalentul în lei a 10.000 euro sau mai mult.

(2) Instituţiile emitente de monedă electronică şi instituţiile de plată din alte state membre care prestează servicii pe teritoriul României prin agenţi sau distribuitori asigură respectarea obligaţiilor legale incidente în materie de prevenire şi combatere a spălării banilor şi a finanţării terorismului pentru activităţile as Aceste entități sunt obligate să implementeze măsuri de cunoaștere a clientelei (KYC), să raporteze tranzacțiile suspecte către Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor (ONPCSB), să păstreze evidențele relevante și să monitorizeze activ tranzacțiile pentru a preveni și combate spălarea banilor și finanțarea terorismului”.

3.   Obligațiile entităților raportoare- cap. III din lege

Sunt impuse entităților raportoare o serie de obligații menite să asigure prevenirea și combaterea eficientă a spălării banilor și finanțării terorismului. Aceste obligații sunt esențiale pentru a menține transparența și integritatea sistemului financiar. În continuare, vom detalia fiecare dintre aceste obligații:

3.1. Raportarea tranzacțiilor suspecte- sectiunea  a 1-a

Articolul 6

Entitățile raportoare trebuie să:

  • transmita imediat un raport către Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor (ONPCSB) în cazul în care identifică tranzacții sau activități care ridică suspiciuni de spălare a banilor sau finanțare a terorismului;
  • asigure confidențialitatea raportărilor și să protejeze identitatea persoanelor care au realizat raportările pentru a evita repercusiuni negative asupra acestora;
  • colaboreze cu ONPCSB pentru a oferi informații suplimentare și clarificări, dacă este necesar, în cadrul investigațiilor.

Raportarea promptă și exactă a tranzacțiilor suspecte este vitală pentru detectarea și prevenirea activităților ilegale.

3. 2. Raportarea tranzacțiilor care nu prezintă indicatori de suspiciune – sectiunea a 2-a-

Articolul 7

Entitățile raportoare trebuie să raporteze Oficiului tranzacțiile în numerar, în lei sau valută, cu o valoare minimă de 10.000 euro.

Dacă tranzacțiile se desfășoară printr-o instituție de credit sau financiară, aceasta are obligația de a raporta, exceptând activitatea de remitere de bani, care se raportează conform alineatului (5).

Instituțiile de credit și financiare trebuie să raporteze transferurile externe de conturi, în lei sau valută, cu o valoare minimă de 15.000 euro.

Tranzacțiile includ și operațiunile fragmentate în tranșe mai mici de 15.000 euro care au elemente comune. Entitățile raportoare trebuie să definească în normele interne perioadele și scenariile relevante pentru identificarea acestor tranzacții.

Pentru activitatea de remitere de bani, entitățile raportoare transmit rapoarte pentru transferuri de fonduri cu o valoare minimă de 2.000 euro.

Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF) transmite Oficiului rapoarte cu informațiile din declarațiile persoanelor fizice privind numerarul, în valută și/sau monedă națională, care depășesc limita stabilită de Regulamentul (CE) nr. 1889/2005, la intrarea sau ieșirea din Uniune.

Rapoartele pentru tranzacțiile menționate la alineatele (1), (3), și (5) trebuie transmise Oficiului în maximum 3 zile lucrătoare de la efectuarea tranzacției.

Raportul pentru tranzacțiile prevăzute la alin. (1), (3) și (5) se transmite Oficiului în cel mult 3 zile lucrătoare de la momentul efectuării tranzacției, iar raportul prevăzut la alin. (6) se transmite Oficiului în cel mult 3 zile lucrătoare de la momentul depunerii declarației conform Regulamentului (CE) nr. 1.889/2005 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 octombrie 2005, deținute de acestea la intrarea sau ieșirea din Uniune, conform unei metodologii aprobate prin ordin al președintelui Oficiului.

3.3.   Reguli privind raportarea- Secțiunea a 3-a

Articolele 8-9

Entitățile raportoare sunt obligate să trimită imediat Oficiului raportul privind tranzacțiile suspecte înainte de efectuarea tranzacției respective. Oficiul confirmă în scris primirea raportului și atribuie un număr de înregistrare.

Tranzacțiile sunt suspendate pentru 24 de ore de la momentul înregistrării. Dacă în acest interval Oficiul nu dispune suspendarea, tranzacția poate fi efectuată. Oficiul are posibilitatea de a suspenda tranzacția pentru o perioadă de până la 48 de ore pentru analiză, pe baza informațiilor primite sau la solicitarea organelor judiciare. Decizia de suspendare este comunicată imediat entității raportoare.

În cazul în care suspiciunea nu este confirmată, Oficiul încetează suspendarea și informează entitatea raportoare. Dacă este necesar, Oficiul poate solicita Parchetului prelungirea suspendării tranzacției cu până la 72 de ore. De asemenea, Oficiul poate cere Parchetului încetarea prelungirii suspendării în orice moment. Deciziile Parchetului sunt comunicate imediat Oficiului, care la rândul său informează entitatea raportoare.

Dacă Oficiul nu comunică prelungirea suspendării până la expirarea termenului, tranzacția poate fi efectuată. Termenele care se împlinesc într-o zi nelucrătoare se prorogă până la următoarea zi lucrătoare.

Forma și conținutul rapoartelor sunt stabilite prin ordin al președintelui Oficiului, cu consultarea autorităților de supraveghere. Rapoartele se transmit exclusiv în format electronic prin canalele Oficiului. Rapoartele care nu respectă forma și conținutul stabilite sunt returnate pentru remediere, iar deficiențele trebuie remediate în termen de două zile lucrătoare, cu termenul de suspendare începând de la confirmarea primirii raportului corectat.

Rapoartele privind suspiciunile de spălare a banilor sau finanțarea terorismului nu sunt considerate petiții și nu primesc răspuns conform legislației privind soluționarea petițiilor.

3.3.1. Excepții de la raportarea prealabilă

În cazuri în care abținerea de la tranzacție este imposibilă sau ar zădărnici urmărirea beneficiarilor, entitățile raportoare pot efectua tranzacția fără raportare prealabilă, dar trebuie să trimită un raport în 24 de ore, explicând motivele.

Entitățile raportoare trimit imediat raportul pentru tranzacții suspecte dacă constată că o tranzacție efectuată prezintă suspiciuni.

3.3.2. Excepții pentru avocați și profesii juridice

Avocații și alte profesii juridice raportează doar dacă nu se referă la informații obținute în cursul evaluării juridice a clientului în cadrul unor proceduri judiciare.

Excepția nu se aplică dacă consilierea juridică este furnizată în scopul spălării banilor sau finanțării terorismului.

Raportările se notifică și structurilor de conducere ale profesiilor liberale.

Tranzacțiile între instituții de credit și alte instituții financiare specificate nu sunt supuse obligației de raportare.

4. Măsurile de  cunoaștere a  clientelei (KYC)- cap. IV din lege( art 10-22)

Articolul 10

Instituțiile de credit și financiare nu vor furniza conturi sau carnete de economii anonime. Identitatea titularului și a beneficiarului real trebuie să fie cunoscută și corect înregistrată.

Instituțiile trebuie să aplice cât mai curând măsurile de cunoaștere a clientelei pentru titularii și beneficiarii conturilor și carnetelor anonime existente.

Utilizarea conturilor și carnetelor anonime este permisă doar după aplicarea măsurilor de cunoaștere a clientelei.

Este interzisă stabilirea sau continuarea relațiilor de corespondent cu băncile fictive.

Prevenirea relațiilor indirecte cu băncile fictive: Instituțiile trebuie să se asigure că nu intră sau continuă relații de corespondent cu instituții care permit utilizarea conturilor lor de către bănci fictive.

Instituțiile trebuie să aplice proceduri de cunoaștere a clientelei și păstrare a evidențelor echivalente cu cele din lege în toate sucursalele și filialele din state terțe.

Cerințe stricte pentru sucursale în state terțe: Dacă sucursalele sunt în țări cu cerințe mai puțin stricte, acestea trebuie să aplice prevederile legii române, inclusiv cele privind protecția datelor, în măsura permisă de legea locală.

Articolul 11

Identificarea clientului și a beneficiarului real: Entitățile raportoare trebuie să identifice și să verifice identitatea clientului și a beneficiarului real folosind documente credibile și independente.

Evaluarea relației de afaceri: Evaluarea scopului și naturii relației de afaceri este obligatorie, precum și monitorizarea continuă a acesteia.

Măsuri simplificate: Pot fi aplicate măsuri simplificate în funcție de riscul de spălare a banilor și finanțare a terorismului.

Trebuie stabilit dacă un client sau beneficiar real este o persoană expusă public.

Verificarea autorizației pentru persoanele care acționează în numele clientului este necesară.

Evaluarea riscului trebuie să ia în considerare scopul relației, nivelul activelor tranzacționate, regularitatea și durata relației.

Responsabilitatea entităților raportoare: Entitățile trebuie să demonstreze că măsurile aplicate sunt adecvate riscurilor identificate.

Identitatea clientului și a beneficiarului real trebuie verificată înainte de stabilirea relației de afaceri.

Dacă măsurile de cunoaștere a clientelei nu pot fi aplicate, relația de afaceri nu trebuie inițiată sau continuată, iar tranzacțiile suspecte trebuie raportate Oficiului.

Articolul 12

Conformitatea cu reglementările sectoriale: Măsurile de cunoaștere a clientelei se completează cu reglementările și instrucțiunile sectoriale emise de autoritățile competente.

Secțiunea a 1- Măsuri Standard de Cunoaștere a Clientelei (Art. 13-15)

Articolul  13

La stabilirea relațiilor de afaceri, efectuarea tranzacțiilor ocazionale mari, și în cazul colectării câștigurilor sau schimbării de jetoane în anumite situații.

Sunt necesare  Măsuri suplimentare  pentru beneficiarii asigurărilor de viață și altor asigurări investiționale.

Măsurile de cunoaștere a clientelei pot să nu fie aplicate pentru anumite tranzacții cu monedă electronică dacă sunt îndeplinite condiții specifice.

Informațiile despre clienți și beneficiarii reali trebuie actualizate în funcție de risc și schimbările circumstanțelor.

Articolul  14

Entitățile raportoare trebuie să aplice măsuri de cunoaștere a clientelei pentru toți clienții noi. Aceste măsuri se aplică și clienților existenți în funcție de risc, atunci când circumstanțele clientului se schimbă sau când există obligația legală de a actualiza informațiile despre beneficiarul real.

Articolul 15

Identificarea clienților și a beneficiarilor reali include:

  • Persoane fizice: toate datele de stare civilă prevăzute în documentele de identitate.
  • Persoane juridice: datele din actele constitutive sau certificatul de înmatriculare și datele reprezentantului legal.

În cazul persoanelor  juridice străine: traducerea în limba română a documentelor, legalizată conform legii.

Secțiunea a 2-a- Măsuri simplificate de cunoaștere a clientelei

Articolul 16

În cadrul acestui articol se  descriu criteriile pentru clasificarea clienților cu un grad de risc redus în contextul măsurilor de prevenire a spălării banilor și a finanțării terorismului.

Clasificarea într-un grad de risc redus se face prin evaluarea tuturor factorilor de risc identificați.

Factori de risc privind clienții:

  • Societăți publice cotate la bursă și supuse cerințelor de divulgare a informațiilor
  • Administrații publice sau întreprinderi publice
  • Clienți rezidenți în zone geografice cu risc redus

Factori de risc privind produsele, serviciile, tranzacțiile sau canalele de distribuție:

  • Polițe de asigurare de viață cu prime mici sau rate anuale sub 1.000 euro, sau prima unică sub 2.500 euro
  • Polițe de asigurare pentru sistemele de pensii fără clauză de răscumpărare timpurie
  • Sisteme de pensii sau anuități care oferă prestații de pensie
  • Produse financiare care furnizează servicii limitate pentru incluziune financiară
  • Produse cu riscuri gestionate de alți factori, precum limitele financiare sau transparența proprietății
  • Produse clasificate ca având risc scăzut în urma evaluărilor sectoriale sau naționale

Factori de risc geografic:

  • State membre
  • Țări terțe cu sisteme eficiente de combatere a spălării banilor și finanțării terorismului
  • Țări terțe cu nivel scăzut de corupție sau activități infracționale
  • Țări terțe cu cerințe eficiente de combatere a spălării banilor și finanțării terorismului conform recomandărilor Grupului de Acțiune Financiară

Entitățile raportoare trebuie să se asigure că relația de afaceri sau tranzacția ocazională prezintă un grad de risc redus, determinat pe baza factorilor menționați.

Monitorizarea trebuie să fie adecvată, documentată și formalizată pentru a detecta tranzacțiile neobișnuite sau suspecte.

Secțiunea a  3-A -Măsuri Suplimentare de Cunoaștere a Clientelei

Articolele 17 si 17.1

  • măsuri suplimentare în situații cu risc sporit, cum ar fi relațiile cu persoane din țări care nu respectă standardele internaționale.
  •  contextul și scopul tranzacțiilor complexe și neobișnuite.
  • măsuri suplimentare pentru relațiile de corespondent cu instituțiile din alte state.
  • măsuri suplimentare pentru tranzacții și relații cu persoane expuse public, inclusiv membri de familie și asociați apropiați.
  • factori suplimentari pentru evaluarea riscurilor, incluzând riscuri geografice și privind clienții.

Articolul 18-Execuția de către Terți

Definiția terțelor părți include entități care aplică măsuri de cunoaștere a clientelei similare și sunt supravegheate corespunzător.

Nu se utilizează terțe părți din state cu grad înalt de risc.

Entitățile raportoare obțin informațiile necesare de la terțe părți și păstrează responsabilitatea conformării.

Articolul 19- Informații Privind Beneficiarul Real

Persoanele juridice și fiduciile trebuie să obțină, să dețină și să furnizeze informații adecvate despre beneficiarii reali.

Articolul 20 – Informațiile sunt înregistrate în registre centrale organizate de diverse autorități, accesibile autorităților competente și entităților raportoare.

Articolul 21- Păstrarea Documentelor

Documentele sunt păstrate timp de 5 ani de la încetarea relației de afaceri sau a tranzacției ocazionale, cu posibilitatea prelungirii în scopuri de prevenire a spălării banilor.

Datele personale sunt șterse după expirarea perioadei de păstrare, cu excepția cazurilor în care alte legi impun păstrarea acestora.

Articolul 22- Prelucrarea Datelor cu Caracter Personal

Datele sunt prelucrate doar în scopul prevenirii spălării banilor și finanțării terorismului, nu în scopuri comerciale.

Clienții noi sunt informați despre prelucrarea datelor înainte de stabilirea unei relații de afaceri sau a unei tranzacții ocazionale.

5. Cap. V- Persoana desemnată și proceduri interne( art. 23-24)

Articolul 23

Entitățile raportoare trebuie să desemneze persoane responsabile cu aplicarea legii, cu specificarea responsabilităților și aprobarea conducerii.

Acestea trebuie să desemneze un ofițer de conformitate la nivelul conducerii, care să coordoneze implementarea politicilor interne. În rețelele cooperatiste, ofițerul poate fi desemnat la nivel central. Persoanele desemnate au acces direct și rapid la informațiile necesare.

Excepții: Persoanele fizice și persoanele fizice autorizate nu sunt obligate să respecte aceste prevederi.

Autoritățile și entitățile raportoare trebuie să creeze mecanisme de protecție pentru aceste persoane, inclusiv dreptul de a raporta încălcări în mod anonim. Acestea includ proceduri specifice pentru raportarea încălcărilor, protecția angajaților și a datelor personale, precum și garanții de confidențialitate pentru cei care raportează.

Articolul  24

Entitățile raportoare trebuie să stabilească politici de cunoaștere a clientelei, raportare, păstrarea evidențelor, control intern, protecția personalului și instruirea angajaților.

Funcția de audit trebuie să testeze politicile și procedurile interne.

Politicile și procedurile trebuie aprobate și monitorizate de conducerea superioară.

Angajații trebuie instruiți periodic în privința legislației și protecției datelor.

Instruirea trebuie să includă participarea la programe de formare pentru a recunoaște operațiunile suspecte.

Instituțiile de credit și financiare trebuie să stabilească standarde de recrutare și să asigure instruirea periodică a personalului.

Entitățile dintr-un grup trebuie să implementeze politici și proceduri comune pentru combaterea spălării banilor și finanțării terorismului.

Autoritățile române informează autoritățile din alte state membre și Autoritatea Bancară Europeană despre impedimentele legale din țările terțe.

Dacă legislația din țările terțe nu permite aplicarea politicilor, entitățile raportoare trebuie să adopte măsuri suplimentare și să informeze autoritățile competente.

Obligațiile legale se aplică persoanelor juridice dacă activitatea este desfășurată de angajații lor.

6. Capitolul VI – Obligația de evaluare a riscurilor

Articolul  25

Acest capitol detaliază cerințele privind evaluarea riscurilor legate de spălarea banilor și finanțarea terorismului pe care entitățile raportoare trebuie să le respecte. Fiecare entitate trebuie să implementeze politici și proceduri adecvate pentru a identifica, evalua și monitoriza riscurile. Este subliniată importanța abordării bazate pe risc, inclusiv revizuirea periodică a evaluărilor și adaptarea măsurilor de control în funcție de riscurile identificate.

Capitolul VII – Supravegherea și controlul

Articolul 26

(1) Supravegherea și controlul aplicării legii sunt realizate de mai multe autorități, inclusiv Banca Națională a României, Autoritatea de Supraveghere Financiară, ANAF, Oficiul Național pentru Jocuri de Noroc și organismele de autoreglementare.

(2) Aceste autorități trebuie să informeze Oficiul în cazul descoperirii unor fapte suspecte de spălare a banilor sau finanțare a terorismului.

(3) Oficiul poate efectua controale în cazul suspiciunilor de spălare a banilor sau finanțare a terorismului.

(4) Entitățile raportoare trebuie să furnizeze datele și informațiile solicitate de autorități.

(5) Entitățile trebuie să implementeze măsurile dispuse de autorități.

(6)-(7) Autoritățile cooperează la nivel național și internațional pentru a asigura supravegherea eficientă a respectării legii.

(8) Autoritățile trebuie să înțeleagă riscurile și să stabilească frecvența și intensitatea supravegherii bazate pe risc.

Articolul 27

(1) Banca Națională a României supraveghează și controlează instituțiile de credit, de plată și de emitere de monedă electronică din România.

(2) Supravegherea se extinde și asupra activităților desfășurate în alte state membre.

(3)-(5) Banca poate solicita informații, efectua inspecții și emite recomandări pentru îmbunătățirea cadrului de administrare a riscurilor.

(6) În caz de neconformitate, Banca poate dispune măsuri de supraveghere, cum ar fi aplicarea măsurilor de cunoaștere a clientelei sau restricționarea activității.

(7)-(12) Banca poate aplica sancțiuni administrative, inclusiv amenzi și retragerea aprobărilor acordate directorilor.

(13)-(15) Actele de supraveghere și sancțiunile sunt emise de conducerea Băncii Naționale și pot fi contestate.

(16)-(19) Banca supraveghează agenții și distribuitorii din România ai instituțiilor financiare străine și poate lua măsuri adecvate în caz de deficiențe.

Articolul 28

(1)-(2) Autoritatea de Supraveghere Financiară are atribuții de reglementare, supraveghere și control asupra instituțiilor financiare aflate sub jurisdicția sa.

(3)-(4) Supravegherea este realizată prin acțiuni de control și poate implica auditori independenți.

(5)-(8) Autoritatea poate emite recomandări și măsuri de remediere și sancționare.

Articolul 29

(1) Banca Națională a României și Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor sunt autoritățile responsabile cu supravegherea informațiilor privind transferurile de fonduri.

(2)-(3) Se prevăd excepții și competențe specifice de supraveghere pentru Banca Națională.

Articolul 30

(1)-(2) Ministerul Finanțelor Publice autorizează entitățile care desfășoară activități de schimb valutar.

(3)-(5) Procedura de autorizare este stabilită prin hotărâre guvernamentală și implică comisii formate din reprezentanți ai diferitelor ministere și instituții.

Articolul 31

(1) Este interzisă desfășurarea activităților fără autorizare sau înregistrare pentru anumite entități.

(2)-(3) Autoritățile competente trebuie să verifice competența persoanelor care dețin funcții de conducere în aceste entități.

Articolul 32

(1)-(3) Emitenții de monedă electronică și prestatorii de servicii de plată din alte state membre trebuie să stabilească un punct unic de contact în România.

Capitolul VIII – Analiza și prelucrarea informațiilor cu caracter financiar, schimbul de informații și interzicerea divulgării

Articolul 33

(1)-(6) Oficiul solicită date și informații necesare entităților raportoare și le prelucrează în regim de confidențialitate. Excepții se aplică avocaților care trebuie să respecte secretul profesional.

Articolul 34

(1)-(10) Oficiul analizează și prelucrează informațiile primite și informează autoritățile competente în caz de suspiciuni. Oficiul păstrează informațiile nevalorificate timp de 5 ani și furnizează feedback entităților raportoare.

Articolul 35

(1)-(6) Oficiul diseminează informațiile solicitate de autoritățile competente în caz de suspiciuni de spălare a banilor. Motivele pentru refuzul furnizării informațiilor trebuie justificate.

Articolul 36

(1)-(9) Oficiul face schimb de informații cu instituții străine și alte autorități competente în scopul prevenirii și combaterii spălării banilor și a finanțării terorismului.

Articolul 37

(1)-(4) Aplicarea prevederilor privind raportarea suspiciunilor de spălare a banilor nu constituie încălcare a restricțiilor de divulgare. Entitățile raportoare trebuie să protejeze angajații care raportează suspiciuni.

Articolul 38

(1)-(4) Este interzisă utilizarea în scop personal a informațiilor confidențiale de către salariații entităților raportoare. Sunt prevăzute excepții pentru transmiterea de informații în cadrul grupului sau între instituții similare.

Capitolul IX – Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor

Articolul 39

(1)-(8) Oficiul este unitatea de informații financiare a României, cu atribuții de primire, analiză și diseminare a informațiilor financiare, supraveghere și control al entităților raportoare. Oficiul emite regulamente și ghiduri și cooperează cu instituțiile naționale și internaționale.

Articolul 40

(1)-(11) Oficiul are un aparat propriu de personal, este condus de un președinte și un vicepreședinte și beneficiază de resurse adecvate. Personalul Oficiului trebuie să respecte confidențialitatea informațiilor și este supus evaluării anuale.

Articolul 41

(1)-(10) Personalul Oficiului este angajat pe bază de concurs, are obligația de a păstra confidențialitatea informațiilor și beneficiază de protecția legii. Oficiul poate încheia protocoale și acorduri de cooperare.

Capitolul X – Răspunderi și sancțiuni

Articolul 42

(1)-(3) Încălcarea prevederilor legii atrage răspunderea civilă, disciplinară, contravențională, administrativă sau penală. Sancțiunile contravenționale se prescriu în termen de 5 ani.

Articolul 43

(1)-(5) Constituie contravenție nerespectarea obligațiilor privind prevenirea spălării banilor și finanțării terorismului. Sunt prevăzute sancțiuni pentru persoanele fizice și juridice, inclusiv amenzi și avertismente.

Articolul 44

(1)-(7) Pe lângă sancțiunile contravenționale, pot fi aplicate sancțiuni complementare, precum confiscarea bunurilor sau suspendarea activității. Amenzile încasate se fac venituri la bugetul de stat sau local.

Articolul 45

Autoritățile competente iau în considerare circumstanțele relevante atunci când stabilesc sancțiunile contravenționale sau administrative.

Articolul 46

(1)-(3) Autoritățile competente trebuie să publice pe site-ul lor informații privind sancțiunile aplicate, inclusiv identitatea persoanelor responsabile, pentru o perioadă de 5 ani.

Articolul 47

(1)-(2) Nerespectarea obligațiilor de confidențialitate constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare sau amendă.

Articolul 48

Autoritățile competente transmit informații relevante Autorităților europene de supraveghere pentru îndeplinirea sarcinilor de prevenire și combatere a spălării banilor.

Articolul 49

(1)-(5) Constituie infracțiunea de spălare a banilor schimbarea, ascunderea sau dobândirea de bunuri provenite din infracțiuni, și se pedepsește cu închisoare de la 3 la 10 ani. Se aplică și persoanelor juridice.

Articolul 50

În caz de infracțiuni de spălare a banilor sau finanțare a terorismului, se dispun măsuri asigurătorii.

Articolul 51

(1)-(5) Se aplică dispozițiile privind confiscarea bunurilor prevăzute de Codul penal. Dacă bunurile nu se găsesc, se confiscă echivalentul lor în bani sau alte bunuri.

Articolul 52

Hotărârile judecătorești definitive privind infracțiunile de spălare a banilor sau finanțare a terorismului se comunică Oficiului.

 

Sumar realizat de

Iacob- Constantin DRAGAN

Avocat

Baroul Bucuresti

 

[1] Cu privire la alte acte normative in domeniu, a se vedea: https://www.onpcsb.ro/ro/a/126/legislatie

 

[2] Art. 49 – (1) Constituie infracţiunea de spălare a banilor şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 10 ani: a) schimbarea sau transferul de bunuri, cunoscând că provin din săvârşirea de infracţiuni, în scopul ascunderii sau al disimulării originii ilicite a acestor bunuri ori în scopul de a ajuta persoana care a săvârşit infracţiunea din care provin bunurile să se sustragă de la urmărire, judecată sau executarea pedepsei; b) ascunderea ori disimularea adevăratei naturi, a provenienţei, a situării, a dispoziţiei, a circulaţiei sau a proprietăţii bunurilor ori a drepturilor asupra acestora, cunoscând că bunurile provin din săvârşirea de infracţiuni; c) dobândirea, deţinerea sau folosirea de bunuri de către o altă persoană decât subiectul activ al infracţiunii din care provin bunurile, cunoscând că acestea provin din săvârşirea de infracţiuni. (2) Tentativa se pedepseşte. (21) Constituie circumstanţă agravantă săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor de către una dintre entităţile raportoare prevăzute la art. 5, în exercitarea activităţii sale profesionale. (3) Dacă fapta a fost săvârşită de o persoană juridică, pe lângă pedeapsa amenzii, instanţa aplică, după caz, una sau mai multe dintre pedepsele complementare prevăzute la art. 136 alin. (3) lit. a) – c) din Legea nr. 286/2009, cu modificările şi completările ulterioare. (4) Cunoaşterea provenienţei bunurilor sau scopul urmărit trebuie stabilită/stabilit din circumstanţele faptice obiective. (5) Dispoziţiile alin. (1) – (4) se aplică indiferent dacă infracţiunea din care provine bunul a fost comisă pe teritoriul României sau în alte state membre sau state terţe. (6) Dispoziţiile alin. (1) – (4) se aplică şi infracţiunilor de spălare a banilor săvârşite în afara teritoriului ţării de către un cetăţean român sau de către o persoană juridică română chiar dacă fapta nu este prevăzută ca infracţiune şi de legea penală a ţării unde a fost săvârşită.

[3]  Definitii disponibile aici: https://www.onpcsb.ro/pdf/Legea%20129-2019%20forma%20consolidata.pdf