Speța
Prezentam mai jos un rezumat al unei sentinte de achitare pentru inexistența faptei, privind „activitatea medicală oftalmologica abuzivă” pronunțată de Tribunalul din Genova în cazul opticianului optometrist F.R.
Această hotărâre confirmă unele aspecte clare, subiect al deciziilor trecute și, în același timp, aduce claritate asupra unor probleme de importanță majoră legate de deținerea și utilizarea unor instrumente specifice de către opticianul optometrist.
Tribunalul Ordinar din Genova (Secția Penală I), în persoana judecătorului unic doamnei M.P, a decis achitarea lui F.B., optician optometrist din Genova, pentru infractiunea prevazuta de art. 348 cod penal italian, pentru că în calitate de titular al firmei O.R.C. din Genova, în exercitarea activității sale de optician optometrist, a exercitat abuziv profesia medicală oftalmologică în mai multe ocazii supunând câțiva clienți ai magazinului de optică menționat anterior la măsurarea tensiunii oculare (activitate de competență exclusivă medicală), inclusiv pentru controlul afecțiunilor clienților (cum ar fi glaucomul), prin utilizarea unui tonometru-pahimetru cu suflare, un instrument rezervat practicanților medicali, interzis de liste privind echipamentele tehnice și instrumentale pe care le pot avea opticienii (Decretul Ministerului Sănătății din 3 mai 1994) și dispozitiv medical care permite măsurarea parametrilor care conduc la o diagnosticare exclusivă de competența medicului chirurg (adică presiunea intraoculară); în Genova, de la 2012 până la 7 februarie 2017″.
Sentința, rezultată în urma unui proces simplificat, prin examinarea atentă și precisă a faptelor, documentelor prezentate și a legislației relevante, clarifică în mod incontestabil următoarele aspecte:
„deținerea tonometrului cu suflare este cu siguranță legală și în cazul opticienilor – așa cum reiese din Decretul Ministerului Sănătății din 23.4.1992”; „și din posesia corespunzătoare (a tonometrului cu suflare) nu se poate deduce desfășurarea unei activități medicale”; „utilizarea corespunzătoare (a tonometrului cu suflare) nu determină o intervenție invazivă (fiind non-contact) și nu implică neapărat efectuarea unor diagnosticări și tratamente, de competență strict medicală”.
De asemenea, în motivarea sentinței, judecătorul reafirmă orientarea jurisprudențială care s-a consolidat constant în timp. Curtea Supremă a exclus întotdeauna posibilitatea acuzației aduse opticienilor-optometriști care, în exercitarea activității lor, nu au efectuat evaluări de diagnostic și/sau prescris terapii (a se vedea cass. pen.sez. VI 26609/2009).
Judecătorul precizează că eliberarea unui raport (confirmare scrisă) de către optician „- referitor la o măsurare instrumentală a presiunii – nu echivalează cu formularea unui diagnostic care implică și o evaluare clinică mai complexă a pacientului”.
Prin urmare, judecătorul afirmă:
„nu este acceptabilă perspectiva părții civile (*) că există o activitate de diagnosticare și în eliberarea raportului deoarece, astfel, s-ar furniza implicit un diagnostic, excluzând sau nu, apariția patologiilor legate de presiunea oculară (în acest caz, glaucomul)”.
În cazul de față, datorită clarificărilor aduse în cadrul discuției referitoare la procesul simplificat și documentației prezentate de avocatul inculpatului și datorită ghidurilor emise de Federottica (Asociația Federației Naționale a Opticienilor Optometriști), cu prețioasa consultanță a avocatului P.N. , judecătorul, cu argumente concise, dar extrem de clare, a stabilit legalitatea deținerii și utilizării tonometrului cu suflare de către optician. Acest lucru este valabil și atunci când acesta furnizează clientului datele tehnice (raportul) referitoare la rezultatul aceleiași măsurători. „Eliberarea unei chitanțe scrise (raport) referitoare la o măsură instrumentală nu este un diagnostic”.
Concluzie:
Sentința pronunțată în cazul opticianului optometrist F.R.a adus claritate cu privire la unele aspecte legate de confuzia dintre activitățile optometriștilor și medicilor oftalmologi. Aceste aspecte au fost dezvăluite în cadrul procesului și au fost subiectul deciziilor trecute, iar sentința actuală le-a consolidat, astfel:
Delimitarea atribuțiilor și competențelor
Sentința confirmă că există distincții clare între activitățile desfășurate de optometriști și cele realizate de medicii oftalmologi. Opticienii-optometriști se ocupă în general de măsurarea parametrilor optici ai ochiului, pot efectua examinări și testări oculare, furnizează corecții pentru probleme de vedere (ochelari, lentile de contact etc.) și pot oferi sfaturi legate de îngrijirea ochilor. În schimb, medicii oftalmologi au competențe medicale extinse și pot efectua diagnosticări și intervenții chirurgicale, tratând afecțiuni oculare mai complexe.
Deținerea și utilizarea instrumentelor specifice
Sentința a reiterat că anumite echipamente medicale, cum ar fi tonometrul cu suflare folosit în măsurarea presiunii intraoculare pot fi utilizate de optometristi, nefiind rezervate medicilor oftalmologi.
Sentința a subliniat că eliberarea unui raport referitor la o măsurare instrumentală a tensiunii oculare nu echivalează cu formularea unui diagnostic medical complet. Optometriștii nu ar trebui să ofere diagnostice complexe, ci doar să furnizeze date tehnice și informații relevante legate de măsurători și teste oculare.
În concluzie, sentința din cazul F..R a contribuit la clarificarea și consolidarea unor aspecte esențiale privind demarcația între activitățile optometriștilor și medicilor oftalmologi. Această delimitare este esentiala pentru asigurarea calității îngrijirii pacienților și pentru evitarea confuziilor sau problemelor legale în domeniul medical ocular.
Referinte:
Iacob- Constantin DRAGAN
Avocat
Baroul Bucuresti