- Introducere
În practică există multe cauze de uzucapiune care se judecă conform prevederilor vechiului cod civil(1864), cu privire la uzucapiunea de 30 ani, întrucât „Prescripțiile extinctive începute şi împlinite sub imperiul reglementării anterioare nu sunt supuse dispozițiilor legii noi, deoarece ele reprezintă situații juridice trecute. Mai mult, art. 6 alin. (4) C.civ. şi art. 201 din Legea nr. 71/2011 stabilesc că şi prescripțiile extinctive (precum şi decăderile şi uzucapiunile) începute şi neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi sunt în întregime supuse dispozițiilor legale care le-au instituit. Prin urmare, legea aplicabilă prescripției extinctive, sub toate aspectele (început, termen, suspendare, întrerupere, repunere în termen, efecte) este legea în vigoare la data la care prescripția a început să curgă.”[1]
- Noțiune, cadrul juridic
Denumită şi uzucapiunea de lungă durată, uzucapiunea( în latină usucapio) de 30 de ani este reglementată de art. 1890 C. civ.(1864) potrivit căruia posesorul bunului poate „prescrie prin 30 de ani (…) fără să fie obligat a produce vreun titlu şi fără să i se poată opune reaua-credinţă”. [2]
Uzucapiunea, ca mod de dobândire a dreptului de proprietate asupra unui bun, este o sancțiune îndreptată împotriva vechiului proprietar care, dând dovadă de lipsă de diligență, a lăsat vreme îndelungată bunul său în mâna altei persoane.
- Condiții
Uzucapiunea de 30 de ani operează indiferent de buna sau reaua-credinţă a posesorului ori de existenţa vreunui titlu.
Condițiile ( necesarmente a fi îndeplinite cumulativ) pentru admiterea uzucapiunii sunt:
- posesia să fie utilă, în sensul prevederilor art.1847 si urm. Cod civil vechi, adică să fie exercitată continuu, neîntrerupt, netulburată, publică și sub nume de proprietar
- posesia să se fi exercitat timp de 30 de ani ;
Se cere ca reclamantul să fi posedat singur imobilul timp de 30 de ani, or să fi invocat joncțiunea posesiilor, prin unirea actualei posesii cu cea a autorului său.
De asemenea, se cere ca reclamantul să facă dovada achitării impozitelor în numele său timp de 30 ani, pentru a da eficiență sintagmei „sub nume de proprietar”.
Sintagma „sub nume de proprietar” se referă la aparența de proprietate a posesiei sub nume de proprietar, adică reclamantul să dispună de „animus domini”, sau „animus rem sibi habendi”, să exercite acte de posesie ca un veritabil proprietar, creând, deci, aparența proprietății.
Posesia sub nume de proprietar creează o aparență de proprietate care generează efecte similare dreptului de proprietate pe parcursul perioadei de uzucapiune.
Reclamantul trebuie să facă dovada îndeplinirii condițiilor legale, întrucât fără posesie, ca element esențial al uzucapiunii, acesta nu poate ajunge la dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune.
- Viciile posesiei
- discontinuitatea se manifesta atunci când posesorul o exercită in mod neregulat, cu intermitențe anormale;
- violența, atunci când posesia se bazează pe acte de violență sau este conservată prin astfel de acte:
- clandestinitatea, atunci când posesorul o exercită secret față de adversar, astfel încât acesta este lipsit de posibilitatea de a o cunoaște;
- precaritatea, atunci când posesia este lipsită de elementul ei intențional si psihologic, adică nu este exercitată ca si proprietar, ci fie pe baza unui alt titlu, precum locatar sau cu îngaduința proprietarului.
- Caz special de întrerupere naturală a prescripției achizitive
Prin intrarea în vigoare a art. 30 din Legea nr. 58/1974 si art. 44 din Legea 29/1974, dreptul de proprietate nu a mai putut fi dobândit prin uzucapiune, cursul prescripţiei fiind întrerupt prin scoaterea terenurilor din circuitul civil general.[3]
În anul 1989, prin Decretul-Lege nr. 1/1989 au fost abrogate integral Legea nr. 58/1974 şi dispoziţiile art. 44-46 din Legea nr. 59/1979.
În doctrină s-a arătat că, „în virtutea acelor dispoziţii legale restrictive terenurile au fost indisponibilizate chiar dacă nu au fost declarate expres de lege ca imprescriptibile”.[4]
„Astfel, imprescriptibilitatea unui bun este corolarul inalienabilităţii sale ceea ce înseamnă că, un bun, în măsura în care este inalienabil este şi imprescriptibil. Aşadar, pentru cursul prescripţiilor achizitive deja începute la momentul intrării în vigoare a art. 30 din Legea nr. 58/1974 şi a art. 44 din Legea nr. 59/1974, aceste acte normative au reprezentat veritabile cauze de întrerupere naturală speciale, ale căror efecte au fost reglementate, în lipsă de prevederi exprese contrare, tot de dispoziţiile art. 1866-1867 C. civ.” [5]
„A nu admite o astfel de soluţie ar însemna să considerăm că Decretul-Lege nr. 1/1989 ar avea putere retroactivă, fiind aplicabil şi acelor situaţii juridice anterioare apariţiei lui şi care cădeau sub incidenţa actelor normative pe care el le-a abrogat ” [6]
Iacob Constantin DRĂGAN
Avocat
Baroul BUCUREȘTI
[1] Prof dr. Gabriel Boroi- Aplicarea în timp a legii civile, disponibil pentru vizualizare aici: http://www.inm-lex.ro/fisiere/d_175/Noul%20Cod%20civil.%20Aplicarea%20in%20timp%20-%20prof.univ.dr.%20Gabriel%20Boroi.pdf
[2] OPORTUNITATEA UNEI NOI REGLEMENTĂRI LEGALE A INSTITUŢIEI UZUCAPIUNII, Lect. univ. dr. Adina Calotă-Ponea Lect. univ. dr. Lavinia Toma-Tumbăr Universitatea din Craiova, disponibilă pentru vizuallizare aici: https://drept.ucv.ro/RSJ/images/articole/2006/RSJ2/0204PoneaAdinaTumbarL.pdf
[3]C. Bîrsan. V. Stoica, C. Bîrsan, V. Stoica, Evoluţia legislaţiei privind circulaţia imobilelor, în Dreptul nr. 6/1990, p. 152, citați aici: https://drept.ucv.ro/RSJ/images/articole/2006/RSJ2/0204PoneaAdinaTumbarL.pdf
[4] C. Bîrsan, M. Gaiţă, M.M. Pivniceru, Drept civil.Drepturi reale,Edit.Institutul European,Iaşi,1997,p.203, citati aici: https://drept.ucv.ro/RSJ/images/articole/2006/RSJ2/0204PoneaAdinaTumbarL.pdf
[5] M. Nicolae, Efectele Legii nr. 58/1974 şi ale Legii nr. 59/1974 asupra dobândirii terenurilor prin prescripţie achizitivă, în Dreptul nr. 5/1996, p. 50. 17A, citat aici: https://drept.ucv.ro/RSJ/images/articole/2006/RSJ2/0204PoneaAdinaTumbarL.pdf
[6] A. Boar, Uzucapiunea. Prescripţia, posesia şi publicitatea drepturilor, Editura Lumina Lex, 1990, citat aici: https://drept.ucv.ro/RSJ/images/articole/2006/RSJ2/0204PoneaAdinaTumbarL.pdf