Pentru cazurile în care salariații produc o pagubă angajatorului, Codul muncii prevede în art. 254 faptul că aceștia răspund patrimonial, răspunderea fiind contractuală, iar condițiile de fond cerute sunt:
- calitatea de salariat la angajatorul în patrimoniul căruia s-a produs paguba;
- să fie vorba de o pagubă materială;
- vinovăția( culpa) salariatului;
- să existe o legătură de cauzalitate, această pagubă să fie în legătură cu munca celui vinovat ( pt că altfel intrăm pe tărâmul răspunderii civile delictuale, de ex: salariatul folosește un bun al angajatorului, pe care îl degradează sau îl distruge)
Așadar, răspunderea patrimonială este una reparatorie, ca și cea civilă clasică ori cea materială.
Paguba, la rândul ei, trebuie să îndeplinească mai multe condiții, ce trebuie îndeplinite cumulativ:
- paguba trebuie să fie certă, respectiv să aibă o existenţă sigură şi o întindere determinabilă la momentul evaluării
- paguba trebuie să fie cauzată angajatorului de către propriul salariat
- să aibă caracter material
- să nu fi fost reparată până la momentul la care angajatorul solicită acoperirea acesteia.
(.(https://www.iccj.ro/2019/05/20/decizia-nr-19-din-20-mai-2019/)
Pentru a se vorbi de existența unui prejudiciu, este necesar ca acesta să se reflecte cu certitudine în patrimoniul angajatorului, iar dovada certitudinii acestuia să se materializeze printr-o sumă de bani,” despăgubirea având caracterul unei daune compensatorii acordate pentru prejudiciul material cert și real, nu și pentru paguba eventuală a cărei existență este condiționată de un fapt viitor și nesigur”. ( C. Apel Bucuresti, S. a VII-a civ, pentru conflicte de muncă și asigurare)
De aceea, în caz de litigiu, angajatorul trebuie să facă dovada prejudiciului precum și a faptei ilicite a salariatului care a produs acea pagubă, ce atribuții de serviciu au fost încălcate și în ce a constat, în concret, acțiunea sau inacțiunea săvârșită de salariat.
Art 254 stipulează că „reținerile cu titlu de daune cauzate angajatorului nu pot fi efectuate decât dacă datoria salariatului este scadentă, lichidă și exigibilă și a fost constatată ca atare printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă”.
Dispoziţiile art. 254 alin. (1) din Codul muncii prevăd că salariaţii răspund patrimonial, în temeiul normelor şi principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina şi în legătură cu munca lor. Răspunderea patrimonială este, aşadar, o varietate a răspunderii civile contractuale reglementate de Codul civil, cu particularităţile determinate de specificul raporturilor juridice de muncă, având ca temei dispoziţiile contractului individual de muncă şi legea.(https://www.iccj.ro/2019/05/20/decizia-nr-19-din-20-mai-2019/)
Conform art. 169 alin. 1 Codul muncii:
1) Nici o reţinere din salariu nu poate fi operată, în afara cazurilor şi condiţiilor prevăzute de lege.
(2) Reţinerile cu titlu de daune cauzate angajatorului nu pot fi efectuate decât dacă datoria salariatului este scadentă, lichidă şi exigibilă şi a fost constatată ca atare printr-o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă.
Se pot recupera pagubele și prin acordul părților, însă legea limitează suma la 5 salarii minime pe economie.
In cazul pagubelor care depăşesc limita anterior menţionată, procedura simplificată prevăzută de art. 254 alin. (3) şi (4) din Codul muncii nu este aplicabilă şi, prin urmare, nu este permisă evaluarea convenţională a întinderii pagubei posterior producerii acesteia şi, cu atât mai puţin, nu este permisă evaluarea convenţională prealabilă producerii pagubei prin negocierea unei clauze penale.
De remarcat ca stabilirea unei clauze penala este interzisa.
(https://www.iccj.ro/2019/05/20/decizia-nr-19-din-20-mai-2019/)
Bibliografie: Alexandru Țiclea, Tratat de dreptul muncii, Ediția a IX-a ,actualizată, Editura Universul Juridic, București, 2015.
UPDATE: Decizia CCR nr. 649/2022.
https://www.ccr.ro/wp-content/uploads/2023/02/Decizie_649_2022.pdf
Iacob Constantin DRAGAN
Avocat
Baroul Bucuresti