*Actualizat: martie 2026. Articol informativ, redactat pe înțelesul tuturor. Pentru situații particulare (suprapuneri, perioade foarte scurte, muncă în mai multe state), pot exista nuanțe de caz.*
1. Introducere
Tot mai mulți cetățeni români au lucrat în Italia și se apropie de vârsta pensionării. Întrebarea apare firesc: se pot cumula anii lucrați în România și Italia pentru obținerea pensiei?
Da. În Uniunea Europeană există reguli de coordonare care protejează drepturile persoanelor care au muncit în mai multe state. Ideea esențială este simplă: perioadele de asigurare din state diferite se pot totaliza pentru a verifica dacă îndeplinești condițiile de pensionare, iar fiecare stat plătește partea sa de pensie pentru perioada lucrată acolo.
2. Baza legală
Pensia „comunitară” România–Italia funcționează în principal pe baza Regulamentului (CE) nr. 883/2004 (coordonarea sistemelor de securitate socială în UE), împreună cu regulile procedurale aplicabile, plus legislația națională din fiecare stat (România și Italia). În România, modul practic de calcul (în relațiile UE și în acorduri internaționale) este detaliat și în metodologia CNPP aprobată prin Ordinul nr. 322/2024.
3. Se pot cumula anii lucrați în România și Italia?
Da, anii (perioadele de asigurare) se pot totaliza pentru deschiderea dreptului la pensie. Asta înseamnă că, dacă într-o țară nu ai suficienți ani ca să îndeplinești stagiul minim cerut de legea acelui stat, acea instituție poate lua în calcul și perioadele realizate în celălalt stat (România/Italia) pentru a verifica îndeplinirea condiției.
Atenție la o confuzie frecventă: totalizarea NU înseamnă că „se transferă contribuțiile” dintr-o țară în alta. Nu se mută banii și nu se „mută” anii; statele doar își confirmă reciproc perioadele lucrate, ca tu să nu pierzi vechimea prin faptul că ai muncit transfrontalier.
În practică, de cele mai multe ori vei ajunge să primești două pensii, plătite separat: o pensie din Italia (INPS) pentru perioada lucrată în Italia și o pensie din România pentru perioada lucrată în România, fiecare calculată potrivit regulilor naționale.
4. Condițiile pentru pensionare în Italia
Conform legislației italiene, pentru pensione di vecchiaia este necesar:
Pentru pensia pentru limită de vârstă în Italia („pensione di vecchiaia”), un reper frecvent întâlnit este împlinirea vârstei de 67 de ani și realizarea unui stagiu minim de contribuții de 20 de ani. Acest stagiu poate fi atins și prin totalizarea perioadelor din Italia și România, cu mențiunea că, de regulă, se iau în calcul și perioadele din alte state UE, dacă există. Există însă și condiții suplimentare în anumite situații (de exemplu, pentru contribuții doar după 1996, pot interveni praguri minime și alternative), astfel că, pentru confirmarea exactă a regulilor aplicabile la data depunerii, verificarea la INPS/patronato rămâne esențială.
Exemplu (orientativ): dacă ai 12 ani în Italia și 10 ani în România, totalul de 22 de ani poate fi folosit pentru a verifica dacă îndeplinești stagiul minim cerut de legislația italiană. Totuși, cuantumul efectiv plătit de Italia va fi stabilit pentru perioada italiană, proporțional, conform regulilor INPS.
5. Condițiile pentru pensionare în România
Și în România se aplică aceeași logică: condițiile (vârsta, stagii minime/complet) sunt cele din legislația română în vigoare, iar dacă perioada realizată doar în România nu ar fi suficientă pentru deschiderea dreptului, pot fi valorificate și perioadele din Italia pentru verificarea stagiului minim. Valorile concrete (vârsta standard și stagiile) pot avea eșalonări și actualizări, deci este recomandabil să fie raportate la momentul solicitării (CNPP/Casa Teritorială de Pensii).
6. Cum funcționează calculul pensiei?
După ce se verifică dreptul prin totalizarea perioadelor, fiecare stat calculează pensia aferentă perioadelor realizate pe teritoriul său.
În România există o regulă practică importantă: atunci când dreptul s-ar putea deschide și doar pe baza stagiului din România, casa teritorială calculează de regulă două variante (un „calcul dublu”): pensia națională (doar pe anii din România) și pensia calculată prin totalizare și pro‑rata. Apoi se acordă varianta mai avantajoasă.
De reținut! cuantumul total pe care îl vei încasa poate fi compus din două decizii de pensionare (una din fiecare stat), iar fiecare instituție plătește separat, potrivit propriilor reguli.
7. Unde se depune cererea?
Cererea de pensionare se depune, ca regulă practică, la instituția competentă din statul în care ai reședința obișnuită la momentul solicitării.
Dacă locuiești în Italia, cererea se depune la INPS, de regulă cu sprijinul unui patronato, care poate face demersurile și către partea română, fără să fie necesară deplasarea în România doar pentru depunere.
Dacă locuiești în România, cererea se depune la Casa Teritorială de Pensii, care comunică oficial cu INPS pentru confirmarea perioadelor realizate în Italia și pentru instrumentarea componentei italiene.
Instituțiile comunică între ele prin canale oficiale; solicitantul nu trebuie, în mod normal, să „plimbe” personal dosarul între state.
8. Documente utile
De regulă, sunt necesare actul de identitate, datele de identificare fiscală (CNP/codice fiscale), documente care dovedesc perioadele de muncă și contribuțiile (carnet de muncă, adeverințe, documente de la angajatori sau deținători de arhivă), precum și informații despre reședința actuală. Formularele europene de legătură sunt gestionate, în principal, de instituțiile competente.
9. Trei precizări
În unele cazuri pot exista perioade de asigurare „mai mici de un an” într-un stat. Dacă, numai cu acea perioadă, nu se poate naște niciun drept la pensie potrivit legislației acelui stat, acea instituție poate să nu plătească o prestație separată pentru acea perioadă, însă perioada poate fi totuși luată în calcul în mecanismul de totalizare/pensie teoretică (în funcție de regulile aplicabile).
În anumite situații, instituția poate acorda plăți provizorii, atunci când este clar că există drept, dar cuantumul final poate depinde de confirmări/corespondență între state. Solicitantul este informat explicit despre caracterul provizoriu.
Dacă ai perioade care se suprapun (de exemplu, ai lucrat/ai fost asigurat simultan sau există perioade voluntare care se suprapun cu perioade obligatorii), pot apărea verificări suplimentare. Nu este „ceva în neregulă” în mod automat, dar poate prelungi instrumentarea.
10. Concluzie
Dacă ai lucrat în Italia și România, nu pierzi anii de muncă: perioadele se totalizează pentru deschiderea dreptului, iar fiecare stat îți calculează și plătește partea sa, proporțional, pentru anii lucrați în acel stat. Cererea se depune, de regulă, în statul de reședință, iar instituțiile comunică între ele.
Iacob- Constantin DRAGAN
Avocat
Baroul Bucuresti
Referințe:
Metodologia CNPP (Ordinul nr. 322/2024);
Ghidul MAE/Ambasada României în Italia privind pensia comunitară România–Italia.