Intrarea în vigoare a Decretului-lege nr. 48/2023 (așa-numitul „Decret Lavoro”) a adus modificări relevante asupra regimului contractelor de muncă pe durată determinată în Italia. Noile norme vizează o echilibrare între flexibilitatea necesară angajatorilor și stabilitatea dorită de angajați, încurajând în același timp dialogul social și negocierea colectivă.
1. Contracte cu durată determinată de până la 12 luni
Conform art. 19 alin. 1 din Decretul legislativ nr. 81/2015, astfel cum a fost modificat prin Decretul-lege nr. 48/2023, rămâne posibilă încheierea contractelor de muncă pe durată determinată de până la 12 luni fără a fi necesară indicarea unei justificări. Această facilitate oferă angajatorilor o formă de flexibilitate operațională, esențială în anumite domenii.
2. Contracte între 12 și 24 de luni: condiționate
Pentru prelungirea duratei contractului peste 12 luni, dar fără a depăși 24 de luni, este necesară justificarea motivelor, în una dintre următoarele forme:
a) Reglementare prin contract colectiv
Organizațiile sindicale reprezentative pot stabili, prin contractele colective aplicabile, cazurile obiective în care este permisă prelungirea duratei contractului. Aceste cazuri pot viza, de exemplu:
-
înlocuirea temporară a unui angajat;
-
creșteri sezoniere ale activității;
-
activități legate de proiecte sau comenzi punctuale.
b) Acord individual justificat
În lipsa unei reglementări colective aplicabile, angajatorul și salariatul pot conveni extinderea duratei contractului până la maximum 24 de luni, cu justificarea unei nevoi tehnice, organizaționale sau productive (esigenze di natura tecnica, organizzativa o produttiva).
Această posibilitate poate fi utilizată până cel târziu la data de 30 aprilie 2024, potrivit dispozițiilor tranzitorii din decret.
3. Reglementări colective: un rol sporit
Decretul consolidează rolul partenerilor sociali în definirea situațiilor care permit folosirea contractelor cu durată mai mare de 12 luni. În lipsa unor prevederi colective, se deschide temporar o cale de negociere individuală, dar cu valabilitate limitată în timp.
Această abordare reflectă voința legiuitorului italian de a transfera o parte din responsabilitatea normativă în sarcina dialogului social, favorizând adaptarea normelor la realitățile fiecărui sector economic.
4. „Nevoile” sunt stabilite de părți: mai puțină ingerință externă
Legea prevede expres că „nevoile” care justifică utilizarea contractelor pe durată determinată pot fi stabilite de părți, ceea ce elimină cerința intervenției autorităților publice sau a aprobărilor externe. Această autonomie contractuală este totuși supusă controlului jurisdicțional, în cazul în care un angajat contestă temeinicia motivului invocat.
5. Înlocuirea dispozițiilor anterioare
Decretul-lege nr. 48/2023 înlocuiește parțial regimul anterior stabilit de Decretul legislativ nr. 81/2015 (modificat prin Decretul-lege nr. 87/2018, cunoscut și ca Decreto Dignità). Noul text aduce mai multă claritate și suplețe în aplicarea normelor privind contractele pe durată determinată, deși unele critici privesc riscul unei eventuale precarizări a raporturilor de muncă.
Trimiteri legislative relevante:
-
Decretul-lege nr. 48/2023, publicat în Gazzetta Ufficiale nr. 103 din 4 mai 2023,disponibil la: https://www.gazzettaufficiale.it/eli/id/2023/05/04/23G00057/sg
-
Decretul legislativ nr. 81/2015, articolele 19-21 (privind durata și motivele justificative);
-
Decretul-lege nr. 87/2018 (Decreto Dignità), parțial modificat.
Referințe:
Alessandra CONCAS: Lavoro tempo determinato: disciplina e recenti modifiche
https://www.diritto.it/lavoro-tempo-determinato-disciplina-modifiche/
Iacob- Constantin DRĂGAN
Avocat
Baroul București