Reglementări interne privind munca prin agent de muncă temporară

 

1. Enumerare

Munca prin agent de muncă temporară a făcut obiectul reglementării în țara noastră pentru prima dată în anul 2003 odată cu adoptarea legii nr. 53/2003 privind Codul Muncii, iar condiţiile de înfiinţare şi funcţionare ale agentului de munca temporară au fost adoptate prin Hotărârea Guvernului nr. 938/2004, abrogată prin Hotărârea Guvernului  nr. 1256/2011.

Actualmente munca prin agent de muncă temporară este prevăzută în:

• Hotărârea Guvernului nr. 1256 din 21 decembrie 2011 privind condițiile de funcționare, precum și procedura de autorizare a agentului de muncă temporară;
• Legea nr. 53/2003-Codul muncii, art. 88-102;

Cele două acte normative reglementează în mod special regimul juridic al  muncii prin agenți de muncă temporară, însă există o serie de alte acte normative ale  căror dispoziții sunt aplicabile, cum ar fi:

• Legea nr. 16 din 2 aprilie 1996, legea Arhivelor Naționale[2];
• Legea nr. 156/2000 privind protecția cetățenilor care lucrează în străinătate[3];
• Legea nr. 319/2006, legea privind securitatea și sănătatea în muncă[4];
• Legea nr. 467/2006 privind stabilirea cadrului general de informare și consultare a angajaților[5];
• Legea nr. 62 din 10 mai 2011, legea dialogului social[6];
• Legea nr. 202/2002 privind egalitatea de șanse între femei și bărbați [7];
• Hotărârea Guvernului nr. 557 din 6 iunie 2007 privind completarea măsurilor destinate să promoveze îmbunătățirea securității și sănătății la locul de muncă pentru salariații încadrați în baza unui contract individual de muncă pe durată determinată și pentru salariații temporari încadrați ca agenți de muncă temporară[8];
• Hotărârea Guvernului nr. 1091/2014  pentru stabilirea salariului minim brut pe țară garantat în plată[9];
• Ordinul   nr. 337 din 20 aprilie 2007 privind actualizarea Clasificării Activităților din Economia Națională – CAEN, emis  de Institutul National de Statistică[10];
• Ordinul nr. 1430/184/5392 din 14 iulie 2009  privind modificarea şi completarea Ordinului ministrului muncii, familiei şi egalităţii de şanse, al ministrului internelor şi reformei administrative şi al ministrului educaţiei, cercetării şi tineretului nr. 742/303/2.720/2007 pentru aprobarea Instrucţiunilor de aplicare a prevederilor Regulamentului Consiliului (CEE) nr. 1.408 din 14 iunie 1971 privind aplicarea regimurilor de securitate socială lucrătorilor salariaţi, lucrătorilor independenţi şi membrilor familiilor lor care se deplasează în interiorul Comunităţii şi ale Regulamentului Consiliului (CEE) nr. 574 din 21 martie 1972 care stabileşte modalităţile de aplicare a Regulamentului Consiliului (CEE) nr. 1.408 din 14 iunie 1971 privind aplicarea regimurilor de securitate socială lucrătorilor salariaţi, lucrătorilor independenţi şi membrilor familiilor lor care se deplasează în interiorul Comunităţii, în domeniul prestaţiilor familiale[11];
• Ordinul nr. 742/303/2720 din 27 august 2007, pentru aprobarea Instrucţiunilor de aplicare a prevederilor Regulamentului Consiliului (CEE) nr. 1.408 din 14 iunie 1971 privind aplicarea regimurilor de securitate socială lucrătorilor salariaţi, lucrătorilor independenţi şi membrilor familiilor lor care se deplasează în interiorul Comunităţii şi ale Regulamentului Consiliului (CEE) nr. 574 din 21 martie 1972 care stabileşte modalităţile de aplicare a Regulamentului Consiliului (CEE) nr. 1.408 din 14 iunie 1971 privind aplicarea regimurilor de securitate socială lucrătorilor salariaţi, lucrătorilor independenţi şi membrilor familiilor lor care se deplasează în interiorul Comunităţii, în domeniul prestaţiilor familiale[12].

2.  Hotărârea Guvernului  nr 1256/2011

La art. 3 din Hotărâre se  prevăd condițiile de funcționare și autorizare a agentului de muncă temporară, care  pentru  fi autorizat trebuie să îndeplinească următoarele condiții cumulative:

„a) să fie persoane juridice constituite potrivit legii şi să aibă prevăzut în actul constitutiv, ca obiect principal de activitate, „Activităţi de contractare, pe baze temporare, a personalului conform codului CAEN;

b) să nu înregistreze debite la bugetul de stat sau la bugetele locale;

c) să nu figureze în evidenţele cazierului fiscal cu fapte sancţionate de reglementările financiare, vamale şi nici cu cele care privesc disciplina financiară;

d) să nu fi fost sancţionate contravenţional, în ultimele 24 de luni anterioare datei formulării cererii de autorizare, pentru încălcarea prevederilor legislaţiei muncii, comerciale şi fiscale; contravenţiile cu privire la care există o acţiune pe rolul instanţelor de judecată vor fi luate în considerare numai dacă până la data soluţionării cererii de autorizare s-a pronunţat cu privire la acestea o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă;

e) să constituie garanţia financiară în cuantumul prevăzut la art.5.”

Totodată,  hotărârea reglementează și funcționarea  agenților de muncă temporară, obligațiile acestora, condițiile de acordare și retragere a autorizației, obligațiile utilizatorului, contravenții și sancțiuni.

3. Codul muncii[13]

Codul muncii definește noțiunile de salariat temporar, agent de muncă temporară, utilizator, misiunea de muncă temporară( art.88) și prevede în articolele ulterioare 89-102 condiții referitoare la durata misiunii, cuprinsul contractului de punere la dispoziție,  drepturile salariaților temporari, obligații în sarcina părților. Modificările codului în materia muncii temporare s-au făcut în repetate rânduri, ultima fiind adusă  prin Legea nr 12/2015 de modificare și completare a Codului Muncii.

Iacob Constantin DRĂGAN

Avocat

Baroul București

01/07/2015

---

[1] Are în vedere legislația în vigoare până la data de 01.05.2015

[2]Publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 71 din 9 aprilie 1996, cu modificările  și completările ulterioare.

[3]Republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 291 din 5 mai 2009.

[4]Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 646 din 26 iulie 2006.Legea transpune  în legislația românească Directiva  Consiliului nr 89/391/CEE[4] privind introducerea de măsuri pentru promovarea  îmbunătățirii securității și sănătății lucrătorilor la locul de muncă, adoptată la Luxemburg în 12 iunie 1989, Publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene(JOCE), nr. L 183 din 29 iunie 1989.

[5]Publicată în Monitorul Oficial al României , Partea I, nr. 1006 din 18 decembrie 2006.

[6]Republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 625 din 31 august 2012.

[7]Legea nr. 202/2002 privind egalitatea de șanse între femei și bărbați, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 150 din 1 martie 2007.

[8]Publicată în Monitorul Oficial  al României, Partea I nr. 407 din 18 iunie 2007.

[9]Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr 902 din 11 decembrie 2014.

[10]Publicat in Monitorul Oficial al României  Partea I   nr. 293 din 3 mai 2007.

[11]Publicat în in Monitorul Oficial al României  Partea I   nr. 707 din 21 octombrie 2009.

[12]Ordinul nr. 742/2007 a fost publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 42 din 18 ianuarie 2008.

[13] Codul muncii al României, republicat în M. Of. nr. 345/18 mai 2011, disponibil aici: https://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/128647