Hotărârea din 24 februarie 2022, Glavna direktsia „Pozharna bezopasnost i zashtita na naselenieto” (C-262/20, EU:C:2022:117), referitoare la organizarea timpului de lucru.

Cabinet de avocat DRAGAN IACOB CONSTANTIN > Articole > Jurisprudenta > Hotărârea din 24 februarie 2022, Glavna direktsia „Pozharna bezopasnost i zashtita na naselenieto” (C-262/20, EU:C:2022:117), referitoare la organizarea timpului de lucru.

Prezentăm  Rezumatul Hotărârii din 24 februarie 2022, Glavna direktsia „Pozharna bezopasnost i zashtita na naselenieto” (C-262/20, EU:C:2022:117), care se referă la organizarea timpului de lucru.

 

Reclamantul, VB, era un agent al serviciului de pompieri al Direcției generale „Protecție împotriva incendiilor și protecție civilă” din Bulgaria. El a solicitat remunerarea orelor suplimentare pentru munca de noapte, susținând că șapte ore de muncă de noapte ar trebui să fie echivalente cu opt ore de muncă de zi. Cererea sa a fost respinsă de angajator pe motiv că nu există prevederi legale care să permită conversia orelor de muncă de noapte în ore de muncă de zi pentru angajații din Ministerul de Interne.

Curtea a fost sesizată cu această problemă și a analizat compatibilitatea reglementărilor bulgare cu legislația Uniunii Europene, în special cu Directiva 2003/88/CE privind organizarea timpului de lucru și cu Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

Curtea a constatat că Directiva 2003/88 nu stabilește în mod specific durata normală a muncii de noapte în raport cu cea a muncii de zi. Totuși, statele membre trebuie să asigure lucrătorilor de noapte măsuri de protecție adecvate, inclusiv în ceea ce privește durata muncii și compensațiile financiare.

Curtea a concluzionat că diferența de tratament între lucrătorii din sectorul public și cei din sectorul privat în ceea ce privește durata normală a muncii de noapte nu contravine principiului egalității de tratament, cu condiția să fie întemeiată pe un criteriu obiectiv și rezonabil și să aibă un scop legal admisibil, fiind proporțională cu acest scop.

Astfel, instanța națională trebuie să analizeze în mod specific și concret situația categoriilor de lucrători și să verifice dacă există un motiv justificat pentru diferența de tratament. Dacă diferența de tratament nu este justificată în mod rezonabil, ar fi incompatibilă cu dreptul Uniunii și instanța națională ar trebui să interpreteze dreptul național în conformitate cu dreptul Uniunii.

 

Constantin DRĂGAN

Avocat

Baroul București