Hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) din 27 aprilie 2023 priveste o cerere de decizie preliminara si reprezinta un pas important în direcția protecției dreptului la concediu anual plătit al lucrătorilor.
Aceasta se referă la interpretarea articolului 7 din Directiva 2003/88/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind anumite aspecte ale organizării timpului de lucru, precum și a articolului 31 alineatul (2) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.
În litigiul principal, FI a fost angajat al Bayerische Motoren Werke AG în cadrul unui regim de muncă cu timp parțial în vederea pregătirii pensionării. În această perioadă, FI a dobândit zile de concediu anual plătit, dar nu a putut să efectueze două zile și două treimi dintr-o zi de concediu din cauza unei îmbolnăviri.
Ulterior, FI a solicitat indemnizația compensatorie pentru zilele de concediu neefectuate. Instanțele naționale au interpretat în mod diferit legislația germană aplicabilă în acest caz, care prevedea stingerea dreptului la concediu neefectuat la sfârșitul anului de referință sau la o dată ulterioară în cazul în care lucrătorul a fost împiedicat să efectueze concediul din motive de boală.
În aceste circumstanțe, Bundesarbeitsgericht (Curtea Federală pentru Litigii de Muncă, Germania) a solicitat Curții de Justiție a Uniunii Europene să ofere clarificări cu privire la interpretarea dreptului la concediu anual plătit în astfel de situații.
Curtea a constatat că dreptul la concediu anual plătit este un drept fundamental al lucrătorilor, consacrat atât în Directiva 2003/88/CE, cât și în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. Dreptul la concediu anual nu poate fi înlocuit cu o indemnizație financiară, iar în cazul în care lucrătorul nu a putut să-și efectueze concediul, el are dreptul la o indemnizație compensatorie.
Curtea a statuat că dreptul la concediu anual plătit nu poate fi stins în situații în care lucrătorul nu a putut să efectueze concediul din motive de boală, chiar și în cazul unui regim de muncă cu timp parțial în vederea pregătirii pensionării. Reglementarea națională care prevede stingerea dreptului la concediu neefectuat este contrară dreptului Uniunii Europene și nu poate fi aplicată în astfel de cazuri.
Astfel, Curtea a concluzionat că articolul 7 din Directiva 2003/88, citit în lumina articolului 31 alineatul (2) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, se opune unei reglementări naționale care prevede stingerea dreptului la concediu anual plătit dobândit în cadrul unui regim de muncă cu timp parțial în vederea pregătirii pensionării și neefectuat înainte de perioada de dispensă de muncă din motive de boală.
Cu toate acestea, Curtea nu a fost nevoită să răspundă la a doua întrebare preliminară, având în vedere răspunsul dat la prima întrebare.
Hotărârea CJUE este un succes pentru lucrători și este de așteptat să aibă un impact pozitiv asupra nivelului de protecție a dreptului la concediu anual plătit în Uniunea Europeană.
Hotararea poate fi vizualizata aici:
Iacob- Constantin DRĂGAN
Avocat
Baroul București