Acest articol are la baza legislatia pana la redactarii, 30/01/2012
I Scurt istoric si Drept comparat
Fiducia reprezinta o noutate ca institutie in dreptul privat român, insa sub aspect terminologic, notiunea de fiducie nu ne este cu totul straina ea avand sorginte in dreptul roman.
In dreptul roman, fiducia era reglementata insa doar in dreptul succesoral si , bineinteles, presupunea formalitati specifice (ex. Forma rituala in fata magistratului in iure cessio [1]sau in fata a cinci martori) spre diferenta de dreptul modern unde predarea lucrului se face in baza conventiilor si nu doar in baza remiterii materiale a lucrului.
Diferentele intre cele doua sisteme de drept mai exista si in privinta confuziunii patrimoniilor, intrucat in timp ce in dreptul roman odata cu transmiterea patrimoniului opera confuziunea, in dreptul modern opereaza seperatia de patrimonii, atat in sistemul common law cat si in sistemul de drept continental.
Institutia fiduciei moderne, astfel cum se regaseste ea reglementata in dreptul continental,[2] este de inspiratie anglo-saxona[3], unde este cunoscuta sub denumirea de “ trust ”, care la randul sau face parte din subsistemul numit “ equity”, insa in ciuda asemanarilor dintre cele doua institutii exista si diferente, dreptul continental nepreluand in intregul sau ansamblul de norme anglo-saxon. De altfel nici nu putea sa o faca, intrucat intre cele doua sisteme de drept exista diferente esentiale, de “ mentalitate juridica”, diferente ideologice.
Fara a face o analiza a istoriei celor doua sisteme de drept, subliniem faptul ca sistemul de drept common law s-a dezvoltat pe baza cutumelor, in timp ce sistemul de drept continental, care are radacini in dreptul roman, s-a dezvoltat pe baza principiilor generale de drept.
Cu toate acestea, exista anumite institutii de drept privat care, prin reglementarea lor in cele doua sisteme, cu particularitatile specifice, creeaza o punte intre cele doua, necesara pentru a stabili un cadru de referinta comun.
Cat priveste fiducia, cu titlu exemplificativ, diferentele intre cele doua sisteme de drept constau in:
- in timp ce in dreptul anglo-saxon titlul de proprietate este divizat intre mai multe persoane, respectiv unii detin titlul legal iar altele titlul echitabil, in dreptul continental se recunoaste doar titlul legal.
- in timp ce in dreptul anglo-saxon, trustul poate fi constituit mortis-causa, in dreptul continental este un act doar inter-vivos.
- in timp ce in dreptul anglo-saxon trustul se poate face si printr-o declaratie unilaterala de vointa a constituitorului in dreptul continental este obligatorie forma scrisa, de obicei prin act autentic ad validitatem.
In codul civil italian nu regasim institutia fiduciei reglementata expres, astfel incat contractul de fiducie se incadreaza in tipologia contractelor nenumite.
Intr-o opinie [4] s-a considerat ca prin introducerea in Codul civil italian al articolului 2645 ter (ex articolo 39 novies del d.l. 30-12-2005 n.273, introdus prin legea 51 din 23-2-2006),[5] s-a facut aplicarea concreta a institutiei “ trust” in Italia si implicit a prevederilor Conventiei de la Haga privind trustul din 1 iulie 1985, insa nu regasim elementele esentiale pentru ca acest text de lege sa poata fi considerat ca fiind aplicarea trustului din common law, existand diferente esentiale.
In practica italiana, aplicarea fiduciei se face in baza art. 1322 C.civ, care se refera la principiul autonomiei contractuale, partile fiind libere sa determine continutul contractului chiar in lipsa unui anume tip prevazut in legi, in scopul realizarii unor interese de tutela in functie de ordinea juridica.
In jurisprudenta italiana, fiducia este recunoscuta, ca fiind o “afacere de incredere” ( negozio fiduciario) care este structurata ca o afacere tipica, in baza autonomiei de vointa a partilor, care incheie un pact( pactum fiduciae) avand natura obligatorie si limitata la efectele sale specifice.[6]
Se considera [7] ca fiind o caracteristica speciala a fiduciei “ excedenta formei juridice alese fata de scopul urmarit”, de exemplu se incheie un act de instrainare, dar in realitate se doreste a se da un castig in beneficiul unei terte persoane( fiducia cum amico), sau transferul proprietatii ca garantie reala catre un creditor ( fiducia cum creditore), cu obligatia acestuia din urma de a-l returna primului dupa plata datoriei.[8]
Intr-o alta opinie, [9] fiducia “ se caracterizeaza printr-un excedent sau o disproportie a mijloacelor alese de parti fata de intentia practica pe care ele o urmaresc”.
In caz de neexecutare din partea uneia din parti, cealalta parte poate introduce o cerere la tribunal pentru a solicita emiterea unei sentinte constitutive.[10]
Actualmente, a fost facuta o propunere de modificare si completare a codului civil italian [11]prin introducerea institutie fiduciei in titlul III al cartii a IV-a , introducandu-se capitolul IX bis, articolele 1741 bis-duodecies, urmand a se modifica si art. 2645 ter C.civ it. la care am facut referire.
Franta, dupa mai multe tentative in decurs de 15 ani , a introdus institutia prin Legea nr. 2007-211 din 19 februarie 2007 , in noul titlu XIV din Cartea a III-a a Codului Civil, art. 2011-2031.
Insa,” astfel reglementată, fiducia franceză este departe de trust-ul anglo-american; ea este rezervată persoanelor juridice cu scop nelucrativ supuse impozitului asupra societăţilor, nu poate da naştere unor liberalităţi şi vizează constituirea unui patrimoniu separat în scopuri de gestiune sau de garanţie”[12]
Doctrina franceza a individualizat trei tipuri de fiducie: fiducia garantie, fiducia administrare si fiducia translativa.
Fiducia-garantie( fiducia cum creditore) reprezinta un contract prin care un debitor transfera creditorului sau un bun in scopul garantarii platii datoriei sale. Debitorul este constitutorul, iar creditorul fiduciarul.
Fiducia –administrare ( fiducia cum amico) este contractul prin care se realizeaza un transfer de patrimoniu in scopul administrarii, transferul fiind insotit de misiunea incredintata fiduciarului de a administra in interesul beneficiarului.
Aceasta ipoteza vizeaza in general situatia in care constituentul este si beneficiar.
Fiducia translativa in care beneficiarii sunt terti carora constituentul doreste sa le transmita bunurile.
II Cadrul legal
Reglementarea fiduciei in dreptul nostru a aparut ca un demers firesc si necesar in contextul realitatilor socio-economice actuale, institutia fiduciei fiind deja reglementata nu numai in sistemul de drept anglo-saxon si in dreptul continental , care, asa cum spuneam, a adaptat trustul ci si in alte sisteme de drept cum ar fi in America de Sud, Africa,( Ghana, Camerun) Asia( Hong Kong), Australia si Oceania( Noua Zeeelanda).
In plus, era imperativ necesar ca, la adoptarea Codului Civil (NCC), sa se ia in considerare si institutiile de drept privat necesare climatului socio-economic actual si sa se tina cont de tendintele de europenizare a dreptului privat.
- Notiune
Asezata in Titlul Titlul IV al Cartii a III-a, „Despre bunuri” din NCC, Fiducia este definita la art. 773 ca fiind ” operatiunea juridica prin care unul sau mai multi constituitori transfera drepturi reale, drepturi de creanta, garantii ori alte drepturi patrimoniale sau un ansamblu de asemenea drepturi, prezente ori viitoare, catre unul sau mai multi fiduciari care le exercita[13] cu un scop determinat, in folosul unuia sau mai multor beneficiari. Aceste drepturi alcatuiesc o masa patrimoniala autonoma, distincta de celelalte drepturi si obligatii din patrimoniile fiduciarilor”.
Definitia din NCC a fost preluata din Codul francez introdus prin Legea nr. 2007-211 din 19 februarie 2007 in Titlul XIV, „Despre Fiducie”, care defineste fiducia in art. 2011[14], insa definitia din NCC nu este reprodusa tale quale ci usor modificata, pastrand in esenta aceleasi caracteristici.
Asadar, Fiducia este o institutie juridica prin care o persoana, numita fiduciar, administreaza bunuri sau active pentru beneficiul unei alte persoane, numita beneficiar.
Fiducia poate fi creata prin actul constitutiv al fiduciei, care poate fi un act de ultima voluntate, cum ar fi un testament, sau un act inter vivos, cum ar fi un acord de fiducie.
Fiducia poate fi revocabila sau irevocabila. Fiducia revocabila poate fi modificata sau anulata de catre beneficiar in orice moment, in timp ce fiducia irevocabila nu poate fi modificata sau anulata fara acordul tuturor partilor implicate.
Fiduciarul are responsabilitatea de a gestiona bunurile sau activele aflate in fiducie conform termenilor acordului de fiducie si de a proteja interesele beneficiarului. El poate fi o persoana fizica sau o persoana juridica, cum ar fi o banca sau o societate de administrare a patrimoniului.
Fiducia poate fi utilizata pentru a proteja bunurile sau activele aflate in fiducie de creditori sau pentru a asigura o gestionare adecvata a bunurilor sau activelor dupa decesul titularului. De asemenea, poate fi utilizata pentru a planifica impozitele si pentru a face donatii.
2. Izvoarele fiduciei
Art. 774 din NCC reglementeaza izvoarele fiduciei ca fiind legea sau contractul incheiat in forma autentica. Ea trebuie sa fie expresa.
Asadar, fiducia izvoraste fie din lege fie din contractul incheiat in forma autentica.
In alin. 2 al art. 774 din NCC se prevede ca “ legea in temeiul careia este stabilita fiducia se completeaza cu dispozitiile prezentului titlu, in masura in care nu cuprinde dispozitii contrare.
3 Interdictia liberalitatilor indirecte
Art. 775 din NCC reglementeaza interdictia liberalitatilor indirecte in folosul beneficiarului prin intermediul contractului de fiducie.
Legiuitorul a inteles sa inlature eludarea dispozitiilor prevazute in materia liberalitatilor care, potrivit art. 984 alin. (2) NCC, nu se pot face decat prin donatie sau legat cuprins in testament.
Totodata, prin aceasta dispozitie s-a urmarit a se pune la adapost persoanele fizice de transferuri patrimoniale sub forma fiduciei mai putin ponderate interzicand astfel o asa zisa fiducie-liberalitate.
De altfel legatul nu reprezinta izvor al fiduciei in reglementarea actuala.
Aceasta dispozitie, fiind de ordine publica, se sanctioneaza cu nulitatea absoluta.
Cat priveste sanctiunea, aceasta va trebui sa fie dispusa de instanta de judecata competenta, conform regulilor procedurale.
4. Partile contractului
Conform art. 776 NCC, partile contractului de fiducie sunt: constituentul si fiduciarul.
Constituentul poate fi orice persoana fizica sau juridica insa calitatea de fiduciar o pot avea numai anumite entitati si anume: institutiile de credit, societatile de investitii si administrare a investitiilor, societatile de servicii de investitii financiare( SSIF), societatile de asigurare si reasigurare.
Totodata, aceasta calitate o pot avea si notarii publici si avocatii.
De altfel, in legea 51/1995 privind organizarea si exercitarea profesiei de avocat, republicata cu modificarile si completarile ulterioare, art 3 prevede:
- activitatea avocatului se realizeaza prin:
……….
g) activitati fiduciare constand in primirea in depozit, in numele si pe seama clientului, de fonduri financiare si bunuri, rezultate din valorificarea sau executarea de titluri executorii, dupa incheierea procedurii succesorale sau a lichidarii, precum si plasarea si valorificarea acestora, in numele si pe seama clientului, activitati de administrare a fondurilor sau a valorilor in care acestea au fost plasate;
5. Beneficiarul fiduciei
Art. 777 din NCC prevede ca poate fi beneficiar al fiduciei : constituitorul, fiduciarul ori o terta persoana.
In Romania, beneficiarul unei fiducii este persoana pentru care fiduciarul gestioneaza bunurile sau activele aflate in fiducie. Acesta poate fi o persoana fizica sau o persoana juridica. Beneficiarul poate fi, de asemenea, o persoana sau un grup de persoane care au interese comune, cum ar fi membrii unei familii sau partenerii unei afaceri.
Fiduciarul este persoana sau entitatea care gestioneaza bunurile sau activele aflate in fiducie pentru beneficiar. El are responsabilitatea de a gestiona bunurile sau activele aflate in fiducie conform termenilor acordului de fiducie si de a proteja interesele beneficiarului.
Fiduciarul poate fi o persoana fizica sau o persoana juridica, cum ar fi o banca sau o societate de administrare a patrimoniului. El poate fi, de asemenea, o persoana care a fost numita de beneficiar sau de un tribunal.
In Romania, exista doua tipuri principale de fiducie: fiducia revocabila si fiducia irevocabila. Fiducia revocabila poate fi modificata sau anulata de catre beneficiar la orice moment, in timp ce fiducia irevocabila nu poate fi modificata sau anulata fara acordul tuturor partilor implicate.
Din cele de mai sus, putem rezuma caracteristicile fiduciei, astfel:
– este stabilita expres prin lege sau contract
– are un caracter complex, oneros
– opereaza un transfer de proprietate
– patrimoniul constituientul nu trece in patrimoniul fiduciarului ci se constituie ca un patrimoniu separat denumit patrimoniu de afectatiune[15]
In aceste conditii, creditorii fiduciarului nu pot urmari bunurile din patrimoniul fiduciei.
– lovita de nulitate absoluta daca se urmareste o liberalitate indirecta
– la sfarsitul contractului, masa patrimoniala se transfera la beneficiar, sau in lipsa acestuia la constituient.
6. Continutul contractului de fiducie( art. 779 NCC)
Clauzele obligatorii ce urmeaza a fi cuprinse intr-un contract de fiducie se vor referi, in mod obligatoriu, sub sanctiunea nulitatii absolute, la:
a) drepturile reale, drepturile de creanţă, garanţiile şi orice alte drepturi patrimoniale transferate;
b) durata transferului, care nu poate depăşi 33 de ani începând de la data încheierii sale;
c) identitatea constituitorului sau a constituitorilor;
d) identitatea fiduciarului sau a fiduciarilor;
e) identitatea beneficiarului sau a beneficiarilor ori cel puţin regulile care permit determinarea acestora;
f) scopul fiduciei şi întinderea puterilor de administrare şi de dispoziţie ale fiduciarului ori ale fiduciarilor.
7. Fiscalitate. Inregistrarea fiscala. Registrul national al fiduciilor.
Art. 780 din NCC instituie obligatia inregistrarii contractului de fiducie la organele Administratiei finantelor publice, tot sub sanctiunea nulitatii absolute.
Termenul in care trebuie inregistrat contractul este de o luna de la data incheierii, atat a contractului cat si a modificarilor la contract.
Organul fiscal este cel competent sa administreze sumele datorate de fiduciar bugetului general consolidat.
In ceea ce priveste drepturile reale imobiliare, atunci cand acestea fac parte din masa patrimoniala ce face obiectul contractului de fiducie, contractul se inregistreaza la compartimentul de specialitate al autoritatii administratiei publice locale competent pentru administrarea sumelor datorate bugetelor locale ale unitatilor administrativ-teritoriale in raza carora se afla imobilul, cu aplicarea dispozitiilor de carte funciara.
Registrul national al fiduciilor asigura opozabilitatea fata de terti a contractului, iar intabularea drepturilor se face dupa inscrierea in registrul national al fiduciilor.( art. 781 NCC)
Precizam totodata ca, in situatia in care beneficiarul nu este desemnat prin contract si este desemnat ulterior, acest lucru se face tot prin act scris inregistrat in aceleasi conditii ca si contractul principal.
Legea 571/2003 privind Codul fiscal, prevede in art. articolul 251, , urmatoarele:[16]
„Contracte de fiducie”
Art. 251. — (1) In cazul contractelor de fiducie, incheiate conform dispozitiilor Codului civil, in care constituitorul are si calitatea de beneficiar, se aplica urmatoarele reguli:
a) transferul masei patrimoniale fiduciare de la constituitor catre fiduciar nu este transfer impozabil in intelesul prezentului titlu;
b) fiduciarul va conduce o evidenta contabila separata pentru masa patrimoniala fiduciara si va transmite trimestrial catre constituitor, pe baza de decont, veniturile si cheltuielile rezultate din administrarea patrimoniului conform contractului;
c) valoarea fiscala a activelor cuprinse in masa patrimoniala fiduciara, preluata de fiduciar, este egala cu valoarea fiscala pe care acestea au avut-o la constituitor;
d) amortizarea fiscala pentru orice activ amortizabil prevazut in masa patrimoniala fiduciara se determina in continuare in conformitate cu regulile prevazute la art. 24, care s-ar fi aplicat la persoana care a transferat activul, daca transferul nu ar fi avut loc.
(2) In cazul contractelor de fiducie, incheiate conform dispozitiilor Codului civil, in care calitatea de beneficiar o are fiduciarul sau o terta persoana, cheltuielile inregistrate din transferul masei patrimoniale fiduciare de la constituitor catre fiduciar sunt considerate cheltuieli nedeductibile.”
8. Obligatia de a da socoteala
Conform articolului 783 din Codul Civil (NCC), fiduciarul are obligatia de a da socoteala beneficiarului si reprezentantului constituitorului, la intervalele de timp specificate in contractul de fiducie sau la cererea acestora. Acest lucru implica ca, ca si un mandatar, fiduciarul trebuie sa prezinte un raport detaliat privind gestionarea bunurilor sau activelor aflate in fiducie.
In plus, beneficiarul si reprezentantul constituitorului au dreptul sa formuleze cereri de socoteala in orice moment, indiferent de intervalele de timp stipulate in contract. Totusi, pentru a evita divergentele intre parti, aceste cereri ar trebui sa fie formulate la intervale rezonabile.
Modalitatea concreta de a da socoteala trebuie stabilită de către părți prin contract. Prin urmare, este recomandabil ca părțile să nu se limiteze doar la a stipula intervalele de timp pentru socoteală, ci să ia și în considerare modalitatea de realizare concretă a acestei obliga
9.Precizarea calitatii fiduciarului si intinderea puterilor acestuia
Fiduciarul actioneaza in contul masei patrimoniale fiduciare, astfel incat el este obligat a-si preciza calitatea in care actioneaza, iar in cazul in care nu intelege sa faca acest lucru pagubind pe constituitor, se va considera ca actul incheiat de fiduciar a fost incheiat in nume propriiu.
In raporturile cu tertii, fiduciarul are puterile cele mai largi asupra masei patrimoniale fiduciare, cu exceptia cazului in care se dovedeste ca tertii aceau cunostinta de limitarea puterilor.( art. 784 NCC)
Asadar, tertii isi asuma riscul in situatia in care cunosc faptul ca fiduciarul si-a depasit limitele mandatului.
Remunerarea fiduciarului va fi stipulata in contract , in caz contrar fiind aplicate dispozitiile prevazute la administrarea bunurilor altuia din NCC( art. 792-857)
10. Raspunderea fiduciarului si inlocuirea acestuia. Administratorul provizoriu
Fiduciarul este raspunzator pentru prejudiciile cauzate constituitorului, insa numai cu celelalte drepturi cuprinse in patrimoniul sau.
Acest lucru este justificat, intrucat patrimoniul fiduciarului nu se confunda cu patrimoniul fiduciar.
Constituitorul personal sau prin reprezentantul sau ori beneficiarul fiduciei, pot cere in justitie inlocuirea fiduciarului si numirea unui administrator provizoriu, insa orice numire de catre instanta de judecata nu se poate face decat cu acordul acestora.
Asadar, acestia vor trebui sa accepte mandatul, in fata instantei.
Mandatul administratorului provizoriu inceteaza in momentul inlocuirii fiduciarului sau in momentul respingerii definitive a cererii de inlocuire.
Noul fiduciar va avea toate drepturile si obligatiile prevazute in contractul de fiducie.
11. Denuntarea, modificarea si revocarea contractului de fiducie. Incetarea contractului. Efecte.( art. 789-791)
Contractul poate fi denuntat de constituitor pana la acceptarea acestuia de catre fiduciar.
Dupa acest moment, orice modificare, denuntare unilaterala sau revocare din partea constituitorului se poate face numai cu acordul beneficiarului sau prin intermediul instantei.
Contractul inceteaza:
- la implinirea termenului
- realizarea scopului urmarit prin incheierea contractului daca intervine inainte de implinirea termenului
- renuntarea beneficiarului in situatia in care prin contract s-a precizat ca intr-o asemenea situatie contractul nu prevede cum se vor continua raporturile fiduciare intr-o asemenea situatie
- la data deschiderii procedurii falimentului fata de fiduciar sau la momentul producerii efectelor reorganizarii persoanei juridice
Efectele incetarii contractului( art. 791)
La incetarea contractului, masa patrimoniala se transfera la beneficiar , iar in absenta acestuia la constituitor, insa contopirea patrimoniilor se va face numai dupa plata datoriilor fiduciare.
In cazuri particulare, se pot cere plata unor daune-interese in cazul in care una dintre parti incalca contractul sau il inceteaza nejustificat.
Iacob Constantin DRAGAN
Avocat
Baroul Bucuresti
30/01/2012
Bibliografie:
Florin Ciutacu- Garantiile de executare a obligatiilor, Garantiile personale si garantiile reale, Ed. Themis Cart, 2006.
Legea 71/2011 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil. Legea de punere in aplicare a noului Cod Civil, M.Of. 409/10.06.2011
Noul Cod Civil al Romaniei, Legea 287/2009, M.Of. 511/24.07.2009
Legea 571/2003 privind Codul Fiscal cu modificarile si completarile ulterioare
Nuovo Dizionario Giuridico -V-a edizione totalmente rifatta coreddata da riferimenti legislativi e confronti interdisciplinari a cura di Federico del Giudice, Edizioni Simone, Napoli, Maggio 1998,
[1] Cedarea lucrului intr-o instanta judecatoreasca in dreptul roman.
[2] Ex: dreptul francez, elvetian, luxemburghez, italian, german, austriac.
[3] Sistemul de drept anglo-saxon este intalnit de ex in :Marea Britanie, SUA,( cu exceptia statului Louisiana), Canada( cu exceptia statului Quebec)
[4] A se vedea: Dott. Fabbio Baldissara- Il nuovo articolo 2645 ter Codice Civile ed il negozio fiduciario http://www.filodiritto.com/index.php?azione=visualizza&iddoc=644
[5] Art. 2645 ter : ”Gli atti in forma pubblica con cui beni immobili o beni mobili iscritti in pubblici registri sono destinati, per un periodo non superiore a novanta anni o per la durata della vita della persona fisica beneficiaria, alla realizzazione di interessi meritevoli di tutela riferibili a persone con disabilità, a pubbliche amministrazioni, o ad altri enti o persone fisiche ai sensi dell’articolo 1322, secondo comma, possono essere trascritti al fine di rendere opponibile ai terzi il vincolo di destinazione; per la realizzazione di tali interessi può agire, oltre al conferente, qualsiasi interessato anche durante la vita del conferente stesso. I beni conferiti e i loro frutti possono essere impiegati solo per la realizzazione del fine di destinazione e possono costituire oggetto di esecuzione, salvo quanto previsto dall’articolo 2915.
[6] Nuovo Dizionario Giuridico -V-a edizione totalmente rifatta coreddata da riferimenti legislativi e confronti interdisciplinari a cura di Federico del Giudice, Edizioni Simone, Napoli, Maggio 1998, p. 539)
[7]; Nuovo Dizionario Giuridico -V-a edizione totalmente rifatta coreddata da riferimenti legislativi e confronti interdisciplinari a cura di Federico del Giudice, Edizioni Simone, Napoli, Maggio 1998, p. 539);
[8] A se vedea si Florin Ciutacu- Garantiile de executare a obligatiilor, Garantiile pesonale si garantiile reale, Ed. Themis Cart, 2006, pag. 391.
[9] Santoro-Passarelli, Dottrine generali del diritto civile, p.179- http://www.filodiritto.com/index.php?azione=visualizza&iddoc=644
[10] http://it.wikipedia.org/wiki/Contratto_fiduciario
[11] A se vedea http:/:/parlamento.openpolis.it/atto/documento/id/68079
[12] Micea Dutu: http://www.dcnews.ro/2011/11/banuita-de-evaziune-fiscala-fiducia-cunoaste-importante-lovituri-prin-impozitare/
[13] Notiunea” exercita” a fost introdusa prin Legea 71/2011 de punere in aplicare a NCC, care a inlocuit notiunea “administreaza” ratiunea fiind aceea de a nu se intelege ca fiduciarul este limitat doar la acte de administrare si nu si cele de dispozitie. A se vedea art. 83 pct 12 din Lege.
[14] La fiducie est l’opération par laquelle un ou plusieurs constituants transfèrent des biens, des droits ou des sûretés, ou un ensemble de biens, de droits ou de sûretés, présents ou futurs, à un ou plusieurs fiduciaires qui, les tenant séparés de leur patrimoine propre, agissent dans un but déterminé au profit d’un ou plusieurs bénéficiaires.
[15] Art. 31 din NCC , alin(3): Sunt patrimonii de afectatiune masele patrimoniale fiduciare, constituite potrivit dispozitiilor titlului IV al cartii a III-a, cele afectate exercitarii unei profesii autorizate, precum si alte patrimonii astfel determinate.
[16] Acest articol a fost introdus prin Ordonanta Guvernului Nr. 30/2011 pentru modificarea si completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, precum si pentru reglementarea unor masuri financiar-fiscale, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, Nr. 627, din 2 septembrie 2011.