Curtea Constituțională a fost sesizată cu excepția de neconstituționalitate a mai multor articole din Ordonanța Guvernului nr. 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor, ridicată de Sanda-Puica Șerban într-un litigiu de muncă. Criticile au vizat, în principal, faptul că decizia de imputare emisă de comandantul unității are caracter de titlu executoriu, fără intervenția instanței de judecată, ceea ce ar încălca principiile statului de drept, ale separației puterilor, ale securității juridice și dreptul la un proces echitabil.
Curtea a analizat atât aspectele substanțiale, cât și cele procedurale ale ordonanței, subliniind că accentul principal al criticilor vizează procedura administrativă și caracterul executoriu al deciziei de imputare. CCR a constatat că, spre deosebire de regimul general al răspunderii patrimoniale din Codul muncii, unde recuperarea prejudiciului se poate face doar pe baza unei hotărâri judecătorești, Ordonanța nr. 121/1998 permitea angajatorului (comandantului) să emită direct un titlu executoriu împotriva militarului, fără intervenția instanței.
Curtea a reținut că această soluție legislativă este anacronică, nefiind corelată cu ansamblul normativ actual și afectând principiul securității juridice. S-a subliniat că nu este compatibil cu statul de drept ca partea pretins păgubită să emită ea însăși un titlu executoriu împotriva celeilalte părți, fără o evaluare judiciară prealabilă.
În consecință, CCR a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art. 25, 27-43 și 47 din Ordonanța Guvernului nr. 121/1998 sunt neconstituționale, întrucât conferă deciziei de imputare caracter de titlu executoriu și instituie o procedură administrativă și administrativ-jurisdicțională care nu respectă exigențele constituționale privind statul de drept și securitatea juridică.
În ceea ce privește celelalte articole criticate (art. 2, 22 și art. 23 alin. 3), Curtea a respins excepția ca neîntemeiată, considerând că acestea nu încalcă Constituția. Pentru art. 14, 15, 16, 19 și 20, excepția a fost respinsă ca inadmisibilă, întrucât criticile vizau aspecte de detaliu sau de corelare legislativă, nu probleme de constituționalitate.
„Curtea constată că reglementarea competenței autorității pretins păgubite de a emite o decizie de imputare, precum și conferirea caracterului de titlu executoriu al acesteia sunt distonante în raport cu principiul statului de drept și al securității juridice, inducând arbitrariul, subiectivismul și un caracter aleatoriu în desfășurarea raporturilor de muncă.”
„Prin urmare, dispozițiile art.25 alin.(1) și (2) din Ordonanța Guvernului nr.121/1998 sunt neconstituționale în raport cu art.1 alin.(3) și (5) din Constituție cu referire la statul de drept și la securitatea juridică.”
„Art.27-43 și 47 din Ordonanța Guvernului nr.121/1998 sunt neconstituționale în raport cu art.1 alin.(3) și (5) din Constituție.”
„Critica privind art.22 din Ordonanța Guvernului nr.121/1998 este neîntemeiată, cele arătate mai sus aplicându-se și în privința art.23 alin.(3) din ordonanță.”
„Lipsa unor prevederi de detaliu ale legii nu conduce la neconstituționalitatea ei, ci aduce în discuție aspecte ce țin de competența instanței judecătorești, care va realiza interpretarea și aplicarea acesteia la cauzele de speță.”
(extras din decizie, p. 5-7, 33-47).
Concluzie
Decizia CCR nr. 649/2022 marchează o schimbare esențială în regimul răspunderii materiale a militarilor, elinând posibilitatea ca angajatorul să emită unilateral titluri executorii împotriva acestora și aliniind procedura la exigențele statului de drept și ale securității juridice. Procedura administrativă internă rămâne posibilă, dar nu mai poate produce efecte executorii directe, fiind necesară intervenția instanței de judecată pentru stabilirea și recuperarea prejudiciilor .
https://www.ccr.ro/wp-content/uploads/2023/02/Decizie_649_2022.pdf