Considerații cu privire la practicile anticoncurențiale

Cabinet de avocat DRAGAN IACOB CONSTANTIN > Articole > Considerații cu privire la practicile anticoncurențiale

1. Introducere

Legislatia concurentei ( antitrust)  are ca scop principal protejarea concurenței loiale și a consumatorilor prin interzicerea practicilor comerciale abuzive care au ca efect limitarea concurenței.

În țara noastră, cadrul legal în domeniu este prevăzut în:

  • Legea nr. 21/1996( republicată)[1]
  • legislația secundară formată din regulamente și instrucțiuni adoptate de Consiliul Concurenței.

Articolul 5 alin . (1)  din Legea 21/1996,  sus-citată, cuprinde  acele înțelegeri luate  între  întreprinderi,  decizii ale asociațiilor de întreprinderi și practici concertate, care au ca obiect sau au ca efect împiedicarea, restrângerea ori denaturarea concurenței pe piața românească sau pe o parte a acesteia.

Practica concertată se referă la colaborarea( cooperarea)  între întreprinderi care împart riscurile concurenței prin cooperare, fără a avea o convenție formală. Articolul 81 alineatul (1) CE se opune oricărui contact direct sau indirect între operatorii economici care influențează comportamentul pe piață al unui concurent actual sau potențial sau care dezvăluie comportamentul pe care operatorul economic respectiv a decis să îl adopte sau intenționează să îl adopte, dacă aceste contacte au ca scop sau efect restrângerea concurenței.[2]

La nivel european, prezinta interes    orientările privind acordurile de cooperare europeana orizontală, având drept scop  de a ajuta companiile să determine, de la caz la caz, dacă acordurile lor de cooperare sunt compatibile cu normele de concurență, oferindu-le acestora un cadru de evaluare în conformitate cu articolul 101 alineatele (1) și (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE).

Cooperarea este considerată „orizontală” atunci când concurenții actuali sau potențiali acționează împreună prin intermediul unui acord sau a unei practici concertate. Acest tip de cooperare se aplică și în cazul acordurilor dintre întreprinderi care nu sunt concurente, cum ar fi între două companii care activează pe același piață, dar în zone geografice diferite, fără a fi concurenți potențiali.

Cooperarea orizontală poate oferi beneficii economice semnificative, cum ar fi partajarea riscurilor, reducerea costurilor, creșterea investițiilor, combinarea expertizei, îmbunătățirea calității și diversității produselor și lansarea mai rapidă a inovațiilor. Totuși, cooperarea orizontală poate cauza probleme de concurență dacă are efecte negative asupra prețurilor, performanțelor, inovației sau calității și diversității produselor pe piață[3].

Acordurile verticale sunt acorduri de furnizare și distribuție. Termenul „vertical” subliniază faptul că acestea sunt încheiate între societăți care operează la diferite niveluri ale lanțului de producție sau de distribuție.[4]

Semnalăm intrarea în vigoare la nivel european a Regulamentului (UE ) 2022/720 al Comisiei, din 10 mai 2022 privind aplicarea art. 101 alin. (3) din TFUE( Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene) la categoriile de acorduri verticale și practici concertate ( disponibil aici:  https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/HTML/?uri=CELEX:32022R0720&from=RO)

Conform acestuia,” acord vertical înseamnă un acord sau practică concertată convenit(ă) între două sau mai multe întreprinderi care acționează fiecare, în sensul acordului sau al practicii concertate, la niveluri diferite ale lanțului de producție sau de distribuție, și care se referă la condițiile în care părțile pot cumpăra, vinde sau revinde anumite bunuri sau servicii”.

De asemenea, definește restricția verticală ca fiind restrângerea concurenței într-un acord vertical care intră sub incidența articolului 101 alineatul (1) din tratat.

O afectare a concurenței poate apărea dacă un acord vertical conține „restricții” în ceea ce privește furnizorul sau cumpărătorul.[5]

Conform Consiliului Concurentei, restricțiile verticale pot avea efecte pozitive, cum ar fi ajutarea unui producător să intre pe o piață nouă, evitarea situației în care un singur distribuitor „parazitează” eforturile promoționale ale altui distribuitor sau permițând unui furnizor să amortizeze o investiție făcută pentru un anumit client.[6]

2. Considerații asupra practicilor neconcurențiale

Art. 5  alin. (1 )

a) stabilesc, direct sau indirect, preţuri de cumpărare sau de vânzare sau orice alte condiţii de tranzacţionare;

Impunerea prețului de revânzare  nu se confundă cu impunerea unui preț recomandat.

Impunerea prețului de revânzare se referă la practica prin care un producător sau distribuitor impune un preț minim la care revanzatorii pot vinde produsele lor. Acest lucru se poate face prin contract sau prin acordul implicit al revanzatorului.

De exemplu, o companie care produce telefoane mobile poate impune un preț de revânzare pentru telefoanele sale, astfel încât magazinele care le vând să nu le poată vinde la prețuri mai mici decât cele impuse de producător.

Impunerea unui preț recomandat, pe de altă parte, se referă la practica prin care un producător sau distribuitor recomandă un preț pentru produsele sale, dar nu impune un preț minim. Revanzatorii sunt liberi să stabilească propriile prețuri, dar pot alege să respecte prețul recomandat pentru a beneficia de avantaje precum promovarea produselor sau discount-uri.

De exemplu, o companie care produce biciclete poate recomanda un preț pentru bicicletele sale, dar magazinele care le vând pot decide să le vândă la prețuri mai mari sau mai mici, în funcție de costurile lor și de concurența din piață.

Impunerea prețului de revânzare poate avea consecințe negative pentru revanzatori, deoarece:

  •  le limitează capacitatea de a concura pe piață prin preț,  limitează  libera concurență,  ceea ce poate duce la scăderea vânzărilor și a profitului;
  • poate duce la scăderea inovației și a calității produselor, deoarece producătorii nu mai au nevoie să se străduiască să obțină un avantaj competitiv prin preț sau prin calitate;
  • poate avea efecte negative asupra consumatorilor, deoarece aceștia nu mai au posibilitatea de a alege dintr-o gamă variată de prețuri și de produse;

Pe de altă parte, impunerea unui preț recomandat poate avea consecințe pozitive pentru revanzatori, deoarece le oferă flexibilitatea de a stabili propriile prețuri și de a se adapta la condițiile piaței. Aceștia pot beneficia de avantaje precum promovarea produselor sau discount-uri, dacă respectă prețul recomandat.

În general, impunerea prețului de revânzare poate avea efecte negative asupra concurenței și a liberei inițiative, în timp ce impunerea unui preț recomandat poate avea efecte pozitive asupra acestora.

            b) limitează sau controlează producţia, comercializarea, dezvoltarea tehnică sau investiţiile;

Practica neconcurențială care limitează sau controlează producția, comercializarea, dezvoltarea tehnică sau investițiile se numește restricționarea concurenței. Exemple de acest tip de practici neconcurențiale ar putea fi limitarea accesului la o anumită piață sau tehnologie pentru unii concurenți, sau acordarea de exclusivități.

Efectele negative ale acestor practici pot include creșterea prețurilor pentru consumatori, scăderea calității produselor sau serviciilor, diminuarea inovării și a eficienței economice, și încetinirea creșterii economice în ansamblu.

Exemple de practică anticoncurențială:

  •  limitarea sau controlul producției ar fi dacă o companie care controlează o mare parte din piața unei anumite materii prime sau produse finite, limitează cantitatea de materie prima sau produse finite vândute către alte companii, pentru a-și menține poziția dominantă pe piață și pentru a limita concurența;
  •  limitarea sau controlul  comercializării  ar fi dacă o companie care deține o poziție dominantă pe piață, ar refuza să vândă produsele sale către anumite companii sau grupuri de clienți, pentru a limita concurența sau pentru a-și menține poziția dominantă;
  • limitarea sau  controlul  dezvoltării tehnice ar fi dacă o companie care deține drepturile de proprietate intelectuală asupra unui tehnologii importante, ar refuza să licențieze tehnologia către alte companii sau ar impune condiții restrictive asupra utilizării tehnologiei, pentru a limita concurența sau pentru a-și menține poziția dominantă pe piață;
  • limitarea sau controlul investițiilor  ar fi dacă o companie care deține o poziție dominantă pe piață, ar acționa în mod coordonat cu alte companii pentru a limita sau a controla investițiile în tehnologii sau proiecte care ar putea deveni competiție pentru ei, cu scopul de a-și menține poziția dominantă pe piață.

c) împart piețele sau sursele de aprovizionare, astfel că întreprinderile evită să concureze între ele;

Practica de împărțire a piețelor sau a surselor de aprovizionare este o formă de acțiune anticoncurențială în care două sau mai multe întreprinderi acționează în mod coordonat pentru a evita concurența între ele. Aceasta poate include împărțirea geografică a pieței, împărțirea clienților sau produselor și alte acțiuni care limitează concurența între întreprinderi. Practica este considerată ilegală în multe țări, deoarece poate duce la prețuri mai mari pentru consumatori și poate limita inovarea și progresul în industrie.

Un exemplu de practică de împărțire a pieței ar fi dacă două companii de transport maritim acționează în mod coordonat pentru a evita să concureze pe aceleași rute sau în aceleași porturi. Acest lucru ar permite companiilor să mențină prețuri mai mari pentru serviciile lor, fără a fi nevoite să concureze una cu cealaltă pentru clienți.

Un alt exemplu ar fi dacă două companii farmaceutice acționează în mod coordonat pentru a împărți piața pentru un anumit medicament, astfel încât fiecare să fie responsabilă pentru vânzarea medicamentului în anumite regiuni sau la anumite grupuri de clienți. Aceasta ar limita concurența între companii și ar permite menținerea prețurilor mai mari pentru medicament.

În ambele cazuri, aceste practici ar limita concurența și ar putea duce la prețuri mai mari pentru consumatori, ceea ce este considerat ilegal sub multe legislații antitrust.

d)   aplică, în raporturile cu partenerii comerciali, condiții inegale la prestații echivalente, creând astfel acestora un dezavantaj concurențial;

Practica antitrust de aplicare a condițiilor inegale la prestații echivalente este interzisă de legea concurentei, deoarece poate crea un dezavantaj concurențial pentru partenerii comerciali. Aceasta poate fi realizată prin impunerea unor termeni dificili sau nefavorabili în contracte sau prin refuzul de a furniza produse sau servicii către un partener comercial în timp ce acestea sunt furnizate către alți parteneri. Acest tip de practică poate  reprezenta o încălcare a regulilor privind concurența loială și poate fi sancționată de autorități.

Exemple:

  • impunerea  unor tarife mai mari sau a unor termeni de plată mai dificili pentru unii clienți în comparație cu alții;
  • refuzul de a furniza produse sau servicii către un anumit client în timp ce acestea sunt furnizate către alți clienți;
  • impunerea unor condiții restrictive în contracte care limitează libertatea de acțiune a partenerilor comerciali;
  • impunerea unor condiții dificile pentru accesul la tehnologie sau la informații esențiale pentru o anumită activitate economică;
  • impunerea  unor condiții dificile pentru accesul la infrastructura esențială cum ar fi drumurile, rețelele de transport sau de energie;

e) condiționează încheierea contractelor de acceptarea de către parteneri a unor prestații suplimentare care, prin natura lor sau în conformitate cu uzanțele comerciale, nu au legătură cu obiectul acestor contracte.

Antitrust-ul se referă la regulile și legile care au ca scop prevenirea practicilor monopolistice și a încurajării concurenței în piață. Condiționarea încheierii contractelor de acceptarea de către parteneri a unor prestații suplimentare care nu au legătură cu obiectul contractelor poate fi considerată o practică anticoncurențială, deoarece poate limita libertatea acestor parteneri de a alege cu cine să colaboreze și poate împiedica concurența în piață. Aceste practici pot fi sancționate de autorități.

Un exemplu de condiționare a încheierii contractelor poate fi impunerea de către o companie puternică de a cumpăra produse suplimentare sau servicii de la ea, înainte de a permite colaborarea cu ea. Aceasta poate limita opțiunile partenerilor și poate face ca aceștia să fie forțați să accepte prețuri mai mari pentru produsele sau serviciile suplimentare.

O altă consecință a acestor practici este că pot împiedica apariția unor noi competitori pe piață, deoarece aceștia ar putea fi împiedicați să obțină acces la piața sau la clienții existenți. Acest lucru poate duce la o concentrație mai mare a puterii de piață în mâinile unui număr mic de companii și poate avea un impact negativ asupra prețurilor și a calității produselor și serviciilor pentru consumatori.

3. EXCEPȚII

În art. (2) din Legea menționată anterior sunt prevăzute și excepții,  asupra cărora nu vom face o analiză în cadrul prezentului articol:

 „(2) Interdicția prevăzută la alin. (1) nu se aplică înțelegerilor sau categoriilor de înțelegeri între întreprinderi, deciziilor sau categoriilor de decizii ale asociațiilor de întreprinderi, practicilor concertate sau categoriilor de practici concertate, atunci când acestea îndeplinesc cumulativ următoarele condiții:

a) contribuie la îmbunătățirea producției sau distribuției de mărfuri ori la promovarea progresului tehnic sau economic, asigurând, în același timp, consumatorilor un avantaj corespunzător celui realizat de părțile la respectiva înțelegere, decizie ori practică concertată;

b) impun întreprinderilor în cauză doar acele restricții care sunt indispensabile pentru atingerea acestor obiective;

c) nu oferă întreprinderilor posibilitatea de a elimina concurența de pe o parte substanțială a pieței produselor în cauză”.

De asemenea, conform Regulamentului  european sus-citat:

1)   În temeiul articolului 101 alineatul (3) din tratat și sub rezerva dispozițiilor prezentului regulament, articolul 101 alineatul (1) din tratat nu se aplică acordurilor verticale. Această exceptare se aplică în măsura în care asemenea acorduri conțin restricții verticale.

(2)   Exceptarea prevăzută la alineatul (1) se aplică acordurilor verticale încheiate între o asociație de întreprinderi și un membru individual sau între o astfel de asociație și un furnizor individual, doar dacă toți membrii asociației sunt comercianți cu amănuntul de bunuri și dacă niciun membru individual al asociației, împreună cu întreprinderile sale asociate, nu realizează o cifră de afaceri anuală totală care depășește 50 de milioane EUR. Acordurile verticale încheiate între asemenea asociații intră sub incidența prezentului regulament, fără a aduce atingere aplicării articolului 101 din tratat acordurilor orizontale încheiate între membrii asociației sau deciziilor adoptate de asociație.

(3)   Exceptarea prevăzută la alineatul (1) se aplică acordurilor verticale care conțin dispoziții care se referă la cesionarea către cumpărător sau la utilizarea de către cumpărător a drepturilor de proprietate intelectuală, cu condiția ca aceste dispoziții să nu constituie obiectul principal al acordurilor respective și să fie direct legate de utilizarea, vânzarea sau revânzarea de bunuri sau servicii de către cumpărător sau clienții acestuia. Exceptarea se aplică dispozițiilor respective, cu condiția ca, în ceea ce privește bunurile sau serviciile contractuale, dispozițiile să nu conțină restrângeri ale concurenței având același obiect ca cel cuprins în restricțiile verticale care nu sunt exceptate în temeiul prezentului regulament.

(4)   Exceptarea prevăzută la alineatul (1) nu se aplică acordurilor verticale încheiate între întreprinderi concurente. Cu toate acestea, exceptarea se aplică atunci când întreprinderile concurente încheie între ele un acord vertical nereciproc și dacă se aplică una din următoarele condiții:

(a)

furnizorul își desfășoară activitatea la nivelul din amonte în calitate de producător, importator sau comerciant cu ridicata și la nivelul din aval în calitate de importator, comerciant cu ridicata sau comerciant cu amănuntul de bunuri, în timp ce cumpărătorul este un importator, un comerciant cu ridicata sau un comerciant cu amănuntul la nivelul din aval și nu o întreprindere concurentă la nivelul din amonte la care achiziționează bunurile contractuale; sau

(b)

furnizorul este un prestator de servicii la mai multe niveluri comerciale, în timp ce cumpărătorul își furnizează serviciile la nivelul comercializării cu amănuntul și nu este o întreprindere concurentă la nivelul comercial la care își achiziționează serviciile contractuale.

(5)   Excepțiile prevăzute la alineatul (4) literele (a) și (b) nu se aplică schimbului de informații dintre furnizor și cumpărător care fie nu este direct legat de punerea în aplicare a acordului vertical, fie nu este necesar pentru a îmbunătăți producția sau distribuția bunurilor sau serviciilor contractuale, fie nu îndeplinește niciuna dintre aceste două condiții.

(6)   Excepțiile prevăzute la alineatul (4) literele (a) și (b) nu se aplică acordurilor verticale referitoare la furnizarea de servicii de intermediere online în cazul în care furnizorul de servicii de intermediere online este o întreprindere concurentă pe piața relevantă pentru vânzarea bunurilor sau serviciilor intermediate.

(7)   Prezentul regulament nu se aplică acordurilor verticale care fac obiectul unui alt regulament de exceptare pe categorii, cu excepția cazului în care se prevede altfel într-un astfel de regulament.

 

4. EXEMPLE DE CAUZE

Case C-680/20 | Unilever Italia Mkt. Operations, disponibila aici:

https://curia.europa.eu/jcms/upload/docs/application/pdf/2023-01/cp230014en.pdf

Kone Oyj și alții împotriva Comisiei Europene, disponibila aici:

https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=CELEX:62007TJ0151

 

Iacob Constantin DRĂGAN

Avocat

Baroul Bucuresti

16/01/2023


[1] Legea nr. 21/1996 a fost republicată în Monitorul Oficial al României nr. 153 din 29 feb. 2016, cu modificările și completările ulterioare.

[2] A se vedea cauza T-235/07 Bavaria NV vs. Comisia Europeana, disponibila aici: https://curia.europa.eu/juris/document/document_print.jsf;jsessionid=9ea7d0f130d509908fa653404ad2890599390489179d.e34KaxiLc3eQc40LaxqMbN4Oa3yQe0?doclang=RO&text=&pageIndex=0&part=1&mode=DOC&docid=126324&occ=first&dir=&cid=1415020

[3] A se vedea: https://eur-lex.europa.eu/RO/legal-content/summary/guidelines-on-horizontal-cooperation-agreements.html

[4] Pentru dezvoltarea subiectului a se vedea :  https://www.consiliulconcurentei.ro/wp-content/uploads/2020/07/Ghid-intelegeri-verticale-06.pdf

[5] idem

[6] ibidem